my only friend

dimineata din care

anumite femei te rasucesc in aer, cum fac sefii de trib cu sulitele lor lungi si ucigatoare inainte de atac, iti cuceresc gandurile, respiratia, pun stapanire pe visele tale, ca sultanii din cartile lui kadare. daca ai noroc, ati putea mirosi impreuna flori, ati putea face dragoste, ati putea vedea norii de sus in jos, v-ati putea suporta unul pe altul, cu rabdarea lui iov.

anumitor femei, cu forta razboaielor nucleare, e inutil sa li te opui. e inca devreme, i-am privit sase ore fruntea de pe bratul meu drept, acum, din picioare, privesc niste boschetari care dorm cu capul spre cer, cu mainile pe langa corpurile lor nespalate, aliniati ca iepurii abia impuscati, iarba se coloreaza in galben de la primele raze.

e dimineata din care stiu ca deja am ajuns acolo de unde incep povestile sa fie frumoase, chiar daca oamenii mari nu le mai cred demult – ’si au trait fericiti pana la adanci batraneti…’. afara niste straini dorm, ca iepurii abia impuscati.

lumini bizare neinregistrate nicaieri

asa trec, radule, radule, anii

the sound of silence

nothing else matters

e prea tarziu pentru dragoste

O idila literara

                    de Charles Bukovski

ne-am gasit unul pe altul
prin reviste

sau altundeva, oricum, ceva
legat de poezie,

am inceput sa ne scriem si
mi-a trimis niste poeme

foarte sexy, cu fantasme de
viol si futaiuri salbatice

care, combinate cu un fel de
intelectualism minor,

m-au zapacit si m-am urcat in
masina si-am luat-o spre

nord,

peste munti si vai si
autostrazi,

insomniac, mereu mahmur,
abia iesit dintr-un divort,

somer, imbatrinind, obosit,
dorindu-mi, de fapt,

sa dorm vreo cinci, zece
ani, pina la urma am ajuns la

un motel,

intr-un orasel fierbinte, la
marginea unui drum prafuit,

am tras acolo, mi-am aprins
o tigara, gindindu-ma

la cit de dement sint, dupa
o ora am iesit

la-ntilnire; era a dracului
de batrina,

aproape cit mine de batrina,
deloc sexy

si mi-a oferit un mar crud,
inghetat,

pe care l-am
mestecat cu cei citiva dinti ai mei;

era pe moarte, avea nu stiu
ce boala rara,

un fel de astma, si mi-a
zis, vreau sa-ti spun un secret,

stiu: esti virgina, la cei
35 de ani ai tai.

apoi a scos un carnetel, cu
vreo zece poeme,

toata opera ei, si-am
incercat sa fiu blind

dar chiar erau niste poezii
proaste.

am scos-o in oras, la un
meci de box,

si tot fumul ala o facea sa
tuseasca intruna,

se uita speriata la lumea
din jur

si la boxeri, si-si tot
fringea miinile,

am mai intilnit-o de vreo
trei ori,

am ajutat-o un pic la poeme
si

mi-a bagat
limba in gura, pina-n git,

dar cind am plecat

era la fel de virgina

si-o poeta la fel de
proasta.

cred ca daca o femeie nu
si-a desfacut picioarele

niciodata in 35 de ani,

e prea tirziu si pentru

dragoste si

pentru poezie.

poetu’s (1)

ca si cum n-as fi fost

tu ai fuste lungi

usor sifonate

cum se poarta vara asta

tu ai fuste scurte

&

picioare atat de

atat de frumoase

tu stii cuvinte

taiate elegant ca niste panglici

cuvinte frumoase

pe care n-o sa mi le mai spui

niciodata

venea o furtuna mare-mare

te sarutam & furtuna se facea

groaznica

si omoara oameni pe

calea floreasca

tu poti sa privesti prin mine

ca si cum n-as fi fost

ca acum cinci minute

sa minti & sa suferi

cu acelasi chip imobil

galben, de ceara,

ca un taxi

e atat de limpede

n-am sa iubesc

niciodata o femeie

care nu stie sa aprinda o tigara

e atat de ciudat

incat pot sa nu scriu

nimic despre tine

ca si cum n-ai fi fost

o sa mint lumea ca imi pasa

prea tarziu

‘prea tarziu’ e un film de lucian pintilie de cand nici nu aparuse bine pro-tv-ul si florin calinescu era un tanar slab si cu par negru, bogat. de cand ne uitam  la televizoare ‘nei’ si la filme erotice pe sat 1. ‘prea tarziu’ e o metafora incalcita despre cum ne-am fi intors toti in pestera noastra, ca sclavii lui platon, daca nu ne-ar fi alungat de acolo gazele urat mirositoare.

razvan vasilescu, intr-un rol de procuror, ancheteaza, in mina, crime oribile. are zelul politistilor americani, o agata pe doamna topograf, si nu vrea sa se barbiereasca pana cand nu-l prinde ‘pe nemernic’. dar nu despre asta e vorba.

o sa vedeti in filmul asta mineri goi la dusuri, o sa vedeti o lume de dinainte de telefoanele mobile, in care prefectul are trei fixuri pe birou. e un comunist d’ala rau, care ’stie’ viata – ‘trebuie sa vorbesti la telefon’. despre mineriade crede ca e mai bine ’sa lasati oamenii sa uite’. ‘ma cac pe ea de presa libera’, mai zicea el. asa ziceau toti si din cer, din elicopter, curgeau invitatii la nunta fetei fostului director, ‘ala cu buticurile’. dar nici despre asta nu e vorba.

in ‘vale’ nu e loc nici macar pentru putina disperare. ‘astia care s-au nascut aici nu pleaca nicaieri’. ‘valea’ e o inchisoare mai mare cu o singura poarta prin care oamenii se duc inapoi spre stramosi, uscativi, pletosi, jegosi, dementi.

‘prea tarziu’ e despre obsesia refegista, despre nevoia de dincolo, de a fugi departe-departe, despre o intrebare care n-a trecut: ’sa pleci sau sa ramai, sa induri?’.