romania. 90-91. daca ati uitat, uitati-va la ‘dragostea si apa calda’. un film prost de la cap la coada. se termina ca un roman pentru adolescenti scris de cineva cu talentul lui bucurenci: un pusti usor damblagit & cam obsedat impinge inainte si se lupta corp gol la corp gol cu o doamna despre care ar trebui sa intelegem ca nu e ‘dintr-alea’. un viol ratat, sub indemnurile domnului titi, curvarul cartierului: ‘hai, ba, ca se poate!’. ar trebui sa intelegem ca nu e dintr-alea pentru ca, la final, doamna apare deznadajduita intr-o statie de autobuz.

pana acolo insa, o sa vedeti romania cum era ea: cu dacii multe si stricate, cu tarani care vand varza direct din portbagaj in piete jegoase. pe vremea aia, replicile stupide, ‘ce ai ba, ai vazut masini straine?’ & ‘ce e mai rece si mai rece decat apa rece? apa calda!’. aveau rostul lor viu.

in filmul asta apare un domn cu oltcit si caine (anton), un domn venit tocmai din australia sa se insoare ‘repede, intr-o luna, cat tine concediul, ca acolo nu e ca aici’. pe atunci in romania nu era nici un ferrari, iar barbatii erau ’partide bune’ doar fiindca aveau portbagaj pe masina si geaca de piele de la bucuresti-berlin.

ehe, ce personaje si ce ani, nebuni, nebuni, nebuni, ca galeria rapidului in viziunea lui ilie dobre.

pe scurt: domnul titi, un tip inalt, cu mustata, tras prin inel, cu chica misto, cum se purta, baga spaima in fetele de la un camin de nefamilisti. are sarm si – cum sa-i zic - … nu iarta nimic. trage doamnele de tate si are ceva si din dramatismul lui ion al lui rebereanu. se insoara cu o tanara doar fiindca are pamant mult la tara.

tanara e magda catone. sigur o stiti, doamna aceea rubiconda, cu alunita a la madonna, care face reclama la detergenti. doar ca in productia asta romaneasca semi-porno, doamna magda sta mai mult in tatele goale (fara alunite) si se harjoneste cu titi fermecatorul.

daca ati uitat cum arata un pachet de assos, cum suna genericul de la actualitati pe vremea cand andreea marin era inca elva de liceu la iasi, sau cum aratau marcile germane, uitati-va la filmul asta.

nu stiu ce au filmele romanesti. si alea proaste si alea bune iti dau acelasi sentiment – razi cu lacrimi. si lacrimile nu sunt de la ras.