‘prea tarziu’ e un film de lucian pintilie de cand nici nu aparuse bine pro-tv-ul si florin calinescu era un tanar slab si cu par negru, bogat. de cand ne uitam  la televizoare ‘nei’ si la filme erotice pe sat 1. ‘prea tarziu’ e o metafora incalcita despre cum ne-am fi intors toti in pestera noastra, ca sclavii lui platon, daca nu ne-ar fi alungat de acolo gazele urat mirositoare.

razvan vasilescu, intr-un rol de procuror, ancheteaza, in mina, crime oribile. are zelul politistilor americani, o agata pe doamna topograf, si nu vrea sa se barbiereasca pana cand nu-l prinde ‘pe nemernic’. dar nu despre asta e vorba.

o sa vedeti in filmul asta mineri goi la dusuri, o sa vedeti o lume de dinainte de telefoanele mobile, in care prefectul are trei fixuri pe birou. e un comunist d’ala rau, care ’stie’ viata – ‘trebuie sa vorbesti la telefon’. despre mineriade crede ca e mai bine ’sa lasati oamenii sa uite’. ‘ma cac pe ea de presa libera’, mai zicea el. asa ziceau toti si din cer, din elicopter, curgeau invitatii la nunta fetei fostului director, ‘ala cu buticurile’. dar nici despre asta nu e vorba.

in ‘vale’ nu e loc nici macar pentru putina disperare. ‘astia care s-au nascut aici nu pleaca nicaieri’. ‘valea’ e o inchisoare mai mare cu o singura poarta prin care oamenii se duc inapoi spre stramosi, uscativi, pletosi, jegosi, dementi.

‘prea tarziu’ e despre obsesia refegista, despre nevoia de dincolo, de a fugi departe-departe, despre o intrebare care n-a trecut: ’sa pleci sau sa ramai, sa induri?’.