‘La un moment dat, mi-am umplut gura cu scrum, fiindca foloseam adesea sticlele drept scrumiere. Era ora 4 si 14 minute. M-am asezat si am privit ceasul. Era ca si cum as fi lucrat iarasi la posta. Timpul statea nemiscat, în vreme ce existenta pulsa în mod insuportabil. Am  asteptat.Lumina trecea prin perdea si o facea sa straluceasca. Avea o portocala în mîna, pe care o tot arunca în aer. Portocala se învîrtea prin dimineata însorita.

Nu-mi placeau weekend-urile. Toata lumea era pe strazi. Jucau tenis, îsi tundeau iarba, îsi lustruiau masinile, se duceau la supermarket, la plaja sau în parc. Lume peste tot. Lunea era ziua mea favorita. Toata lumea era la slujba si nu se mai vedea picior de om.

Ratatii sfirsesc prin a trai în mijlocul altor ratati’ – Charles Bukovski (Femei)