am citit ceva superb zilele astea. andrei makine. trebuie sa-i multumesc ei pentru ca mi l-a scos in cale. o sa scriu o cronica in evz despre prima carte a rusului asta care a dormit prin cavouri in franta, dupa ce a parasit urss-ul si o catedra universitara. acum e un autor la moda si vinde sute de mii de volume, dar… a fost o vreme in care innebunea incet. ca si mine. ca noi.

pana cand voi scrie cronica va arat ce am gasit la pagina 94 din ‘fiica unui erou al uniunii sovietice’. sunt niste vorbe pe care o prostituata de lux i le spune altei prostituate de lux. dragostea e un moft? nu mai stiu.

“ia sa fi trait ca mine in satul tiomnii bor din regiunea arhanghelsk, nu te-ai mai balaci in mlastina asta existentialista. doisprezece kilometri de drum pana la scoala; si asa era de frig ca, daca scuipai, iti ingheta scuipatul in aer si rasuna cand cadea. daca te apucai sa strangi rufele care se uscau pe franghie, se spargeau. bagi rufele in casa, te uiti la ele si, poftim de vezi, camasa nu mai are maneci. da’ oamenii! ce mai salbatici! nu-ti poti inchipui. era o betie generalizata. aveam un vecin si, zi de zi, el cu nevasta-sa erau beti turta amandoi. si in fiecare an mai tranteau un plod. noua cu totul. si toti cam intr-o dunga. din cauza vodcii, parintii erau ca niste busteni. (…) si tu vorbesti de frica? asta da, te poate speria! in magazine, nimic altceva decat conserve de scurmbie cu sos de rosii si mei cu gargarite. asta e tot! si votdca, fireste. tot satul beat mort, iar in vremea asta lupii smulg cainii din custi… zici tu: <<tineretea trece>>. da’ und nu trece? (…) da’ daca te-ai fi maritat cu un marunt functionar moscovit cu o suta cincizeci de ruble pe luna, crezi ca ar fi mai vesel? el n-ar pierde niciodata prilejul sa-ti aminteasca de propiska (autorizatia de locuinta necesara pentru a locui la oras) lui moscovita, de amaratii lui de metri patrati”.