You are currently browsing the monthly archive for February 2009.
“Mie imi face placere sa stiu ca mai exist si in alta parte decat in mine insumi.” – Minulescu.
“Eu nu-s nebun iubito. Nu te uita asa la mine.
Eu cred ca nimic nu e desertaciune. eu cred ca totul
trebuie pastrat. Nimic nu e vint. si pot pastra si vintul.
Intr-un strigat tenace si obscur, intr-o opozitie fundamentala
la neant, agatindu-ne cu ghearele si cu o sfinta furie
de fiecare obiect al lumii, azi se savirseste pe pamint
mirifica numaratoare a colectionarilor. Nu sint nebun.
Avem colectionari de periute de dinti, noi si uzate.
colectionari de cirlige pentru rufe. de umbrele. de
arcusuri.De masini de calcat. Colectionari de cranii.
de amintiri din catastrofele maritime, feroviare si aeriene.
colectionari de cuie. De cutii de brinza Camambert.
de bilete de loterie necistigatoare. De mustati. De carnete
de bal. de busoane pentru radiatoare. De proteze pentru
infirmi. Un american stringe insigne de politisti.
Un japonez stringe lame de chewing-gum.
O doamna aduna in flacoane nisip de pe toate plajele
si din deserturile lumii. Nimic nu e desertaciune.
Totul are un sens. Obscur. Coerent. Feeric.
Am in Trinidad un colectionar de amurguri.
O doamna e antologata (in aceeasi lucrare a lui Bandot, doua volume,
la fel de indreptatita ca o carte de telefon)
pentru a stringe amprente de pasi pierduti pe nisip
si in paduri. Jack Thompson, membru al asociatiei de colectionari din California, poseda 401 esantioane de
sirma ghimpata (inventata in 1250) din care 622 de varietati inventate pe tot globul, desigur.
Eu nu ma invrednicesc decit sa string libelule
si adjectivele obiectelor. acesta sint.
Sintem prea fragili pentru a nu fi tenaci.
adio, mi-a sosit supa si plec-cum scria Henri Beyle
catre Pauline, la 27 iulie 1812.”
tu esti vocea din off care imi imparte deciziile in bine si rau, iar eu doar un actor care nu asculta niciodata. seara as vrea sa adorm cum adoarme femeia din supermarket care pune etichete pe pungile cu banane. le face un nod, le asaza pe cantar, le lipeste o eticheta pe care o citesc aparatele de la casa. femeia din supermarket trebuie sa adoarma usor, obosita, trebuie sa adoarma ca un miner.
eu nu pot. astazi, cineva m-a poreclit “dodo” fiindca - zice – sunt pufos, adica gras. pana la sapte ani am purtat bretele. toti pantalonii cadeau de pe mine. eram slab, mic, negru si urat. altcineva m-a invitat in club, in week-end, pentru “a socializa si altfel”.
camera mea arata ca o camera de barbat singur, care nu socializeaza. vocea din off tace, nu stiu cu ce ar trebui sa-mi continui ritualul autodistrugerii. whisky sau votca?
rar, cand adorm, visez visele altora. noaptea trecuta am vazut doi copii gemeni in doua cosciuge identice, plimbate pe un bulevard de o armata de tineri care radeau in hohote. gemenii erau amandoi in costume negre. trei inmormantari intr-o zi: doi copii gemeni & o fata imbracata in mireasa. albul rochiei o facea si mai palida. viata mea a ajuns sa semene cu un film de david lynch.
te iubesc asa cum isi iubesc toti clovnii mastile care-i fac tristi, te iubesc absurd, ca pe o mina antipersonal care a obosit sa ucida, te iubesc deja de o vesnicie si douazeci de minute. un personaj dintr-un scurt metraj pe care l-am scris mai demult zicea ca Dumnezeu nu exista fiindca nu merita sa existe. personajul si-a taiat gatul intr-un gang. a fost aruncat intr-o margine de cimitir, fara cruce.
vocea din off tace. beau coca-cola. pe straduta dintre blocurile T30A si T30B nu trece nimeni. cand inchid ochii ma vad, ras in cap, intr-o puscarie din china lui mao. acolo macar nu te lasau niciodata singur. statea mereau cineva in spatele tau, ca sa stii ca esti tot timpul controlat. daca faceai trafic de droguri nu te bagau la puscarie. te impuscau, si familia trebuia sa plateasca glontul cumparat din bugetul republicii populare.
youtube-ul ruleaza trailerul filmului milk: ”patruzeci de ani si niciun lucru de care sa fiu mandru”. in camera asta sunt cam o mie de carti, toate inchise. deschid un carnet mai vechi si citesc: “dragostea dintre orbi. gandeste-te la asta”.
si la sfarsit o sa vina o basculanta
care sa stranga toata mizeria
asta din mine
sa o puna in cateva cuvinte
esti degetele mele care scriu
acum
esti tastatura mea chicony
made in china
esti degetele mele
care scriu, degeaba, “te iubesc”
fara niciun destinatar
maine vor intra pe blogul asta
alti oameni care cauta
“futaiuri” pe net
e 21.15 p.m.
you’re now offline.
vreau sa faci dragoste cu mine
cum ar face o prostituata
care chiar m-ar iubi
peste un timp o sa fugim
din povestea asta urbana,
o sa ne cumparam
o casa mica, la malul marii
dimineata vom privi rasaritul
eu voi fuma o tigara mai tare
si tu o sa ma certi
volodea imi spune
ca poppers iti relaxeza toti muschii
asta e un drog pe care il iau
doar homosexualii, sau asa
eu ma gandesc la casa noastra mica
cum o sa fumez mult, si tu o sa ma certi
apoi, o sa scriu ceva frumos
despre lumea in care mi-ar placea sa traiesc
lumea vazuta prin ochii indragostitilor
stii, as vrea sa vad toti oamenii
asa cum ii vad cei care ii iubesc
o sa vorbim mult in fiecare noapte
despre cum vom salva noi lumea
si cand tipi la mine ca ma urasti
sa te privesc urat, ca un nebun
sa-mi spui ”ce te uiti asa la mine?”
vreau sa te sarut in timp ce plangi
si ma lovesti cu pumnii peste umeri
si-mi spui sa plec,
sa plec, sa plec, nu mai vrei sa ma vezi
vreau sa fiu secundele alea
in care capul unui barbat beat
se rostogoleste spre masa
langa paharul gol
la birou, tin poza ta pe desktop
oamenii care trec pe aici
imi spun ca esti foarte frumoasa
ma intreaba cine esti
si nu stiu ce sa le spun
unii nu ma intreaba nimic
ma bat doar pe umar,
ca si cum as fi un tip norocos
vreau sa fiu durerile tale menstruale
nervii tai de dimineata,
inainte de prima cafea
oja ta, fardurile si miile tale de creme
cu nume pe care nu stiu sa le pronunt
cartile din facultate, pe care
le tii acum intr-o cutie mare,
pe balcon
vreau sa fiu spaimele tale
cu riduri si sani lasati
vreau sa fiu un colier intr-o vitrina
sa treci pe langa mine
si sa strigi ”uite, ce dragut!”
vreau sa fiu iubirile tale vechi
la care te gandesti melancolica
sunt un barbat beat
da, vreau sa fiu altceva,
altceva…
vreau sa fiu covorul
negru din sufragerie
sa ma cureti de scame
cu peria aia galbena,
ca si cum m-ai iubi,
ca si cum lumea ar putea
sa fie mai buna
si ar avea sens.
Poetul Cristian Popescu – “Eu de asta scriu: ca sa ma las de scris. Ca sa ma pot ocupa – odat’ si odat’ – cat mai bine si mai firesc de trait. Improsc si eu, acolo, foaia, cu disperari. Si sunt mai linistit.”
Poetul Cristian Popescu a murit la 34 de ani, pe 21 februarie 1995. Era schizofrenic, singur si genial. N-a trait mai bine si mai firesc. A scris pana la sfarsit, n-a putut sa se lase. Am o poza de-a lui intr-o carte, avea parul lung, purta mustata si parea fericit.
sa nu iesiti din turma. sa nu uitati sa va iubiti maine. aici ar trebui sa pun un ”!”, dar mi-e prea sila. si sa cumparati inimioare mari, de plus. sa v-o trageti corect calendaristic, la comanda. hai, v-am pupat. ma duc sa vomit.
cateodata, dragostea e doar
o pereche de tenesi converse
simpli, cu stea alba
am vazut un film cu brad pitt
in care se juca de-a moartea
statea langa o
negresa batrana,
o ajuta sa plece dincolo
nu pot sa uit
ce spunea femeia:
daca ai noroc, strangi cateva
imagini frumoase, eu am strans destule
si eu?
eu sunt pierdut pe strazi
ca intr-un videoclip al formatiei taxi
si te caut in toate femeile pe care
cateodata le intalnesc
si am impresia ca le iubesc
inca mai, inca mai gresesc.
altadata, nu pot sa dorm
mi se strange stomacul
de furie si deznadejde
cand ma duc la cinema
plec intotdeauna ultimul din sala
ma uit la cutiile alea goale de cola
abandonate pe scaune
ca vaduvele unui razboi
pe care demult nu-l mai inteleg
zilnic tastez numele tau
de fiecare data cand programe ciudate
imi cer sa pun o parola
aleg numele tau
cumva, ca sa nu uit,
de parca as putea.
am citit ceva intr-o carte frumoasa
povestea un prizioner
iesit dintr-un lagar:
‘am plecat,
dar sufletul meu a ramas acolo,
ca o rufa agatata in sarma ghimpata’
sunt un veteran
care merge zilnic pe un front
demult inchis
tastez numele tau,
deschid wordpress-ul,
doar ca scriu ceva
ce nu vei citi niciodata
ceva simplu,
ca o pereche de tenisi converse
albi, cu stea, sau asa.
SocialVibe