You are currently browsing the category archive for the 'nostalgia' category.
A plecat vagabondul vietii mele. Numai cu viata de actor, niciodata nu a glumit. A fost actorul pe care l-am iubit cel mai mult. Am vazut Filantropica de 12 ori. De opt ori pentru el. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Mall-ul din Vitan nu e cel mai potrivit loc, dar trebuie sa fiu aici. Chiar trebuie. Povestea a inceput demult, odata cu 90, anii frumosi. A inceput cu o caseta audio, prima mea caseta audio, cu o coperta trasa la o imprimanta cu ace. Sunetul avea gajaitul acela care s-a pierdut. Muzica auzisem doar la gramofonul lui tata. Dansasem cu Elvis de cand nu stiam sa merg prea bine, il iubisem pe Freddie. Eram Freddie. Si eram pregatit. Cand m-am intalnit cu Michael inca impuscam copii pe scara blocului. Ziceam “pac-pac” si impuscatul se trantea la pamant, ca si cum ar fi murit. Eram in scoala primara, aveam blocul C2 si nu-mi trebuia mai mult. Nici acum nu mi-ar trebui, doar ca Dig, Cata, Costica, Adi sunt oameni mari, cu familii, si sunt asa cum sunt oamenii mari. Fabrica a murit pe bune, sirena nu mai suna in fiecare dimineata la 7 si, sincer, nu sunt toate chiar la locul lor. De fapt, ca sa va spun tot adevarul, umblam si pe dedesubt, prin canalizare, uneori cadeam toti in cacat, mergeam asa murdari si ne spalam la cismeaua de dincolo de calea ferata. De la Heal the world am stiut ca am gasit ceva ce nu se pierde.
Saptamana trecuta cand am vazut This is it n-am vazut un barbat slab, muribund si aproape fericit. Am vazut caseta mea Dangerous. Si mai departe l-am vazut pe tata dandu-mi primul meu disc de vinil, un Thriller adus de la bulgari, primul meu CD, Blood on the dance floor. Un player pentru CD-ul asta mi-am luat cativa ani mai tarziu.
Michael e batran, are peruca, vorbeste politicos, repeta cuvinte ca in prostiile motivationale cu care isi trateaza oamenii noi depresiile. Eu nu vad asta. E un sfarsit de octombrie, 1992, eu sunt intr-un spital de langa Sinaia si vad la un televizor mic, alb-negru, ca el a venit la Bucuresti. Nu voi fi acolo, cateva minute mai tarziu merg la baie si plang asa cum baietii nu au voie sa planga.
Michael e tot batran si slab, poarta multe haine sa ascunda asta, cum am purtat si eu toata adolescenta, pana tarziu, cand am depasit 50 de kilograme.
Am 13 ani si n-am curaj sa o invit pe Felicia la dans. E ziua colegului, se aude “What about sunrise?”. A inceput Earth Song si eu nu am curaj. Pe un perete, intr-un apartament din judetul Prahova, un poster cu Michael Jackson inca negru a stat pe perete pana cand hartia s-a ingalbenit si s-a rupt singura. Michael Jackson, batran, canta Human Nature. Eu ascult The girl is mine cu Razvan. El e deja a opta si tot ii place. Human Nature nu s-a terminat. Vizitez casa lui Catalin Dinu, fanul perfect, asa cum vizitezi un muzeu.
Michael danseaza, duce o mana la spate. E multa durere in This is it si eu nu o simt. E 14 septembrie 1996 si sunt, cu tata, pe cel mai frumos stadion din viata mea. Am o geaca neagra, de piele, singura mea geaca neagra de piele si parul aproape lung. El e acolo, pe scena, in hainele lui rosu si negru, si opreste un tanc. Nici concertul History nu s-a terminat. Urmeaza amanuntul patetic: si nu se va termina niciodata. De aceea am plans pe 25 iunie 2009, de dimineata, cand Madalina m-a sunat si mi-a spus asa: “Tu ai auzit ca a murit Michael Jackson?”, si mai tarziu, in ziua aceea, in redactia ziarului meu si intr-un studiou de televiziune.
Sunt multi tineri acolo, pe ecran, il aplauda. Michael e tot timid, se fastaceste. Eu umblu pe o strada din Paris si citesc “Nous n`avons plus Paris Match. Michael est mort, mais la vie continue. Yuppi”. Zambesc. Acum poarta ochelari si priveste cum ar fi trebuit sa fie showul de la Londra, eu sunt aproape de metrou, la gara, muzica lui vrajeste sufrageria. Urmeaza niste colinde. Laura rade. Michael vorbeste despre cei cativa ani pe care ii mai avem ca sa salvam lumea, eu le vad pe toate femeile pe care le-am iubit razand asa cum au ras doar cand maimutaream moonwalkul. Urc pe o scena de karaoke, incerc o melodie cu Daniel si nu prea ne iese. Ne intoarcem la berile noastre, privim inapoi spre o vacanta de vara, apoi pe telefonului lui sofisticat. E un flashmob din Stockholm.
Curg toate literele pe ecran, ma ridic si ma sprijin de un perete alb. Pe fotolii, printre pungi de popcorn si cutii de cola goale, au mai ramas sapte oameni. Pe penultimul rand, o fata, n-are mai mult de 20 de ani, plange. In primul rand, trei pustoaice aplauda si incearca un sincron. C eilalti nu fac nimic. Tac si privesc in gol, ca la o inmormantare. Sunt si nu sunt acolo, peste ei cad orele acelea cand am asteptat pana s-a auzit “Nevinovat” la toate capetele de acuzare. Cred ca a fost dragoste, pentru ca nu m-am indoit, nu m-am temut si am crezut. Colectia de intamplari bune si rele care se cheama ca a fost viata mea a avut nevoie de vocea lui. A fost fondul sonor pe care am iubit, am sperat si am visat. “Asta fac eroii”, spunea o cantareata de succes. Michael Jackson a fost eroul meu imperfect si fantastic.
Sunt ultimul care iese din cinematograful acesta si n-am vazut filmul This is it. Poate ca magia de aici vine.Au rulat amintirile noastre cu Michael. Ceva intim, o melancolie cumplita, care n-are nevoie de cuvinte. La urma s-a lasat o ceata urata. Am adormit tarziu ascultand asta. Cred ca am omorat cativa pirati in noaptea aceea.
100. Maria (http://www.youtube.com/watch?v=QGGsJW2f-Ds)
99. Unbreakable (http://www.youtube.com/watch?v=q3sYg8fhNoI)
98. Come together (http://www.youtube.com/watch?v=w_Z8k5ChsX8)
97. Wings of my love (http://www.youtube.com/watch?v=8MUHdOoRsAs)
96. Heaven can wait (http://www.youtube.com/watch?v=6pM1-6DCO2c)
95. Morning glow (http://www.youtube.com/watch?v=_cR2xq3b45w)
94. Doggin’ around (http://www.youtube.com/watch?v=hKXs2czUrMg)
93. Get on the floor (http://www.youtube.com/watch?v=1RtM2U03zF8)
92. Butterflies (http://www.youtube.com/watch?v=zAa7z5QdL4M)
91. Heartbreaker (http://www.youtube.com/watch?v=yV9b0WJiOZA)
90. Can’t let her get away (http://www.youtube.com/watch?v=9z3eX_sDi08)
89. Just good friends (http://www.youtube.com/watch?v=Y126PQnXl0g)
88. She drives me wild (http://www.youtube.com/watch?v=vUFk7YJwf3A)
87. Don’t walk away (http://www.youtube.com/watch?v=CceCurdrQkg)
86. Invincible (http://www.youtube.com/watch?v=TpiLXnHUAho)
85. Break of dawn (http://www.youtube.com/watch?v=fr5-VGx0hkw)
84. Carousel (http://www.youtube.com/watch?v=Ma1U1GtgYrI)
83. Never can say goodbye (http://www.youtube.com/watch?v=GveM_95×56k) B
82. Keep the faith (http://www.youtube.com/watch?v=j81US_RIxXM)
81. It’s the falling in love (http://www.youtube.com/watch?v=u53JU60WP6k)
80. This time around (http://www.youtube.com/watch?v=xKLADJ_QIvM)
79. Money (http://www.youtube.com/watch?v=PifK5xx8lu4)
78. 2 Bad (http://www.youtube.com/watch?v=HfuD8Uj5OsM)
77. For all time (http://www.youtube.com/watch?v=YUswfxAkLME)
76. Cry (http://www.youtube.com/watch?v=umCI5ET56sU)
75. Someone in the dark (http://www.youtube.com/watch?v=0GYsRC-7_S0)
74. Wanna be startin’ somethin’ (http://www.youtube.com/watch?v=dPTsmswQVwg)
73. Workin’ day and night (http://www.youtube.com/watch?v=XzlRrZPxdaI)
72. P.Y.T. (http://www.youtube.com/watch?v=PdV7Kb1RG8Y)
71. Burn this disco out (http://www.youtube.com/watch?v=1mr7rySTBEk)
70. Baby be mine (http://www.youtube.com/watch?v=Tw0Y2cdF0T0)
69. The lost children (http://www.youtube.com/watch?v=egOr3qMKEZk)
68. Smile (http://www.youtube.com/watch?v=nCpD72b-dfs)
67. Fly away (http://www.youtube.com/watch?v=Caif4i93AOk)
66.I can’t help it (http://www.youtube.com/watch?v=klja3RBVXis)
65. Scream (http://www.youtube.com/watch?v=tarIkHHM4XY)
64. Got to be there (http://www.youtube.com/watch?v=BTxvWW667Mg)
63. Why you wanna trip on me? (http://www.youtube.com/watch?v=Pafwe6JpW6A)
62. Ain’t no sunshine (http://www.youtube.com/watch?v=9WHgzsJ7sic)
61. I want you back (http://www.youtube.com/watch?v=GTz6ijP4N6I)
60. Love never felt so good (http://www.youtube.com/watch?v=tUu-9qmO_tg)
59. If you don`t love me (http://www.youtube.com/watch?v=_mDApwPc1QM)
58. Is it scary? (http://www.youtube.com/watch?v=DUW9psIZpNg)
57. The way you love me (http://www.youtube.com/watch?v=1-vzr57-tec)
56. Blame it on the boogie (http://www.youtube.com/watch?v=vjW1iq4IO2k)
55. ABC (http://www.youtube.com/watch?v=PeZMLusrUmM)
54. Fall again (http://www.youtube.com/watch?v=nZHsL6C3awY)
53. Gone too soon (http://www.youtube.com/watch?v=H0mcxmCGetI)
52. Girlfriend (http://www.youtube.com/watch?v=QuMn_bzdzf4)
51. Rock with you (http://www.youtube.com/watch?v=9nleyNwzWwk)
50. Can you feel it? (http://www.youtube.com/watch?v=xW1fXL3s7bk)
49. Black or white (http://www.youtube.com/watch?v=tyBs6-cmFvQ)
48. Music and me (http://www.youtube.com/watch?v=mFCTWQXx0QI)
47. Ben (http://www.youtube.com/watch?v=EYd1xi_OOP4)
46. Don’t stop till you get enough (http://www.youtube.com/watch?v=HrPTDU40hO4)
45. We are the world (http://www.youtube.com/watch?v=BEZUMkOWfF0)
44. I’ll be there (http://www.youtube.com/watch?v=KT-H5eSQ-1U)
43. On the line (http://www.youtube.com/watch?v=ZDpMH_SfWlA)
42. Off the wall (http://www.youtube.com/watch?v=Xrd3lSn5FqQ)
41. Tabloid Junkie (http://www.youtube.com/watch?v=0rXlOVZF4Jc)
40. The lady in my life (http://www.youtube.com/watch?v=cm-cTvviMRQ)
39. Bad (http://www.youtube.com/watch?v=ACPsfcsg4ZE)
38. Farwell my summer love (http://www.youtube.com/watch?v=Fp3aqQ6miHs)
37. Blood on the dance floor (http://www.youtube.com/watch?v=q_5w3rPbHF4)
36. History (http://www.youtube.com/watch?v=xd8-CmHpQj4)
35. Leave me alone (http://www.youtube.com/watch?v=So-kNWU02QY)
34. Whatever happens (http://www.youtube.com/watch?v=UnkZvILD7EQ)
33. Jam (http://www.youtube.com/watch?v=iL_NzaDv4yY)
32. They don’t care about us (http://www.youtube.com/watch?v=nvWMLAWrEjU)
31. You are my life (http://www.youtube.com/watch?v=x_15tALSO5M)
30. In the closet (http://www.youtube.com/watch?v=cupnsUDyjuA)
29. Will you be there? (http://www.youtube.com/watch?v=9iPWeu33s34)
28. Dangerous (http://www.youtube.com/watch?v=cC1TTz2bMmM)
27. She’s out of my life (http://www.youtube.com/watch?v=qF0o-W5uu8o)
26. Human nature (http://www.youtube.com/watch?v=6BlKDXmdiUQ)
25. Stranger in Moscow (http://www.youtube.com/watch?v=tIZ8BE2KoA0)
24. Another part of me (http://www.youtube.com/watch?v=4kLpHEto_3A)
23. Ghosts (http://www.youtube.com/watch?v=QaGoKczNndc)
22. Speechless (http://www.youtube.com/watch?v=Xf5h2zfmPSI)
21. One more chance (http://www.youtube.com/watch?v=Sg87JvEFaUg)
20. Thriller (http://www.youtube.com/watch?v=9Xs9OQHpwDE)
19. Remember the time (http://www.youtube.com/watch?v=5_n7cftdkl0)
18. I just can`t stop loving you (http://www.youtube.com/watch?v=Tai2j3dVSUQ)
17. Why? (http://www.youtube.com/watch?v=SIzhIxTQ7DY)
16. Say, say, say (http://www.youtube.com/watch?v=kqBgn_sN94Y)
15. The way you make me feel (http://www.youtube.com/watch?v=fJrUa-zKeIc)
14. Beat it (http://www.youtube.com/watch?v=ZkGOiS75Lwk)
13. Smooth criminal (http://www.youtube.com/watch?v=u5opHtf8cWY)
12. You rock my world (http://www.youtube.com/watch?v=cu8h-h0zk3c)
11. Give in to me (http://www.youtube.com/watch?v=Wj7cpfFYywQ)
10. You are not alone (http://www.youtube.com/watch?v=Uo4lL1jK4vg)
9. The girl is mine (http://www.youtube.com/watch?v=Y96mdVTMByk)
8. Earth Song (http://www.youtube.com/watch?v=rIJHaQ8EGn0)
7. Who is it? (http://www.youtube.com/watch?v=qQwFHoLMti8)
6. Liberian Girl (http://www.youtube.com/watch?v=pgO8FnHo_jo)
5. Dirty Diana (http://www.youtube.com/watch?v=bdjqcSCObuc)
4. Heal the world (http://www.youtube.com/watch?v=iQ6wupB-5Fs)
3. Man in the mirror (http://www.youtube.com/watch?v=SGeZYednWtI)
2. Childhood (http://www.youtube.com/watch?v=dVJscGa5vbc)
1. Bille Jean
„Michael Jackson a murit” este o ştire mincinoasă, un neadevăr evident şi derutant.
Da, inima unui bărbat de cincizeci de ani a încetat să mai bată, la morga din Los Angeles a ajuns un cadavru care seamănă izbitor cu ce rămăsese din cel mai altruist artist al vremurilor noastre, atât şi nimic în plus.
„Michael Jackson a murit” este o propoziţie falsă şi caraghioasă dintr-un motiv atât de banal şi de inexplicabil încât nu-l pot scrie decât aşa: Michael Jackson nu a murit, fiindcă el nu a fost doar un om din carne şi oase. Mai mult şi, de fapt, mai exact, Michael Jackson a fost o idee generoasă care n-a avut loc între graniţele comune, de aceea s-a răspândit, repede şi just, pretutindeni.
Michael Jackson a fost (de la început şi mult dincolo de morga din Los Angeles) un vers infinit şi trist de frumos despre puterea iubirii. Cântecele sale, uneori zgomotoase şi şocante, sunt doar ambalajul sclipitor în care cultura populară a îmbrăcat esenţa de poezie care l-a făcut înţeles peste tot, de la vest la est, şi de la nord la sud.
Moştenirea pe care Michael Jackson ne-a lăsat-o nu se numără în vânzări de discuri, în ştachete ridicate prea sus într-o industrie, fie ea şi a muzicii. Suntem în eroare: Michael Jackson n-a lucrat într-o industrie. El s-a apropiat, inconştient ca orice copil, de suflet. Complet spus: de sufletul zbârcit şi tulburat al omului modern.
Ce se întâmplă zilele acestea în lume e un miracol fragil şi vizibil: muzica lui ne-a strâns pe toţi, albi, negri şi galbeni, bogaţi şi cerşetori, atei şi credincioşi, într-un ghem de emoţii. Michael Jackson a şters toate zidurile pe care secolele de prejudecăţi şi civilizaţie le ridicaseră între noi. Puterea iubirii.
Fiindcă nu au ştiut cum să-i mulţumească pentru că îi face fericiţi, oamenii i-au dat lui Michael Jackson faimă şi bani şi i-au luat dreptul de a-şi mai aparţine. Din uşurinţa cu care a risipit şi faima, şi banii am înţeles greşit că era nebun şi periculos. Ni s-a părut suspect ca un om să rămână cel mai bun până la capăt, ne-am îndoit, vraja s-a rupt, am uitat să aplăudam, regele ni s-a prăbuşit la picioare, gol, neputincios şi sfâşiat.
Da, inima unui bărbat de cincizeci de ani, un om slab, exploatat, care înspăimânta şi fermeca prin lipsa de limite, a încetat să mai bată. Am auzit împreună cu zeci de mii de oameni cum palpita inima aceasta, într-o seară de septembrie, de mult, pe un stadion acum dărâmat. Se lăsase frigul acela plăcut de început de toamnă, intrase în noi, strecurându-se printre melancolie şi zâmbete.
Michael Jackson, omul, era obosit. Abia acum se poate întoarce acolo unde n-a fost niciodată: în copilăria pe care nişte oamenii mari şi răi ca nişte piraţi i-au răpit-o. Cortina a căzut, nu mai sunt concerte, muzica a tăcut, e li-niş-te. Doar Peter Pan zboară, pluteşte, se luptă pentru o fregată fermecată, încărcată cu libertate.
* acest articol a fost publicat in ziarul evenimentul zilei (www.evz.ro) din data de 28.06.2009
Când sfida din închisoare totalitarismul, lui Adam Michnik i s-a făcut o propunere. I se oferea un exil de lux, pe Coasta de Azur, la schimb cu onoarea. Michnik n-a semnat pactul. “Sunteţi un porc!” – i-a spus disidentul securistului slinos.
În 1989, când a înfiinţat „Gazeta Wyborcza”, Adam Michnik se gândise la un jurnal care să servească Poloniei doar în preajma alegerilor libere, un ziar pe termen scurt: două săptămâni. Au trecut douăzeci de ani şi „foaia” lui Michnik e „cel mai mare ziar de la Elba la Vladivostok”. Când „Gazeta” a fost listată la Bursa din Londra, polonezului i-au revenit câteva milioane de dolari . Michnik n-a semnat nici pactul ăsta. A donat banii şi s-a păstrat pe sine.
Dintotdeauna şi până la sfârşit, Adam Michnik a înotat contra curentului. N-a semnat nici „Declaraţia de la Praga” de condamnare a comunismului. A ales să lupte cu altă armă: etica iertării. Interviul de astăzi din „Evenimentul zilei” este cu un erou, un erou de modă veche care dialoghează în franceză şi este scandalos de normal. Adam Michnik nu-şi duce fudul statuia în spate, poartă sandale, cămăşi în carouri şi fumează ţigări mentolate. E un om liber.
Când l-am citit prima oară pe Adam Michnik, treceam dintr-a noua într-a zecea. A fost o lectură decisivă. Am văzut, la timp , o dimensiune fundamentală a comunismului: lupta dintre oamenii-oameni şi oamenii-porci. De-atunci i-am căutat, mereu, şi pe unii, şi pe ceilalţi, am încercat să-i ascult şi să încerc să înţeleg.
Acum, după atâţia ani, când am avut norocul să-l întâlnesc, l-am întrebat dacă tinerii născuţi liberi îl mai ascultă. Adam Michnik a zâmbit: „Întrebaţi tinerii!”.
Ca să înţelegem, totuşi, de ce e important Adam Michnik, ar trebui să ne întorcem la Czeslaw Milosz şi la aceste cuvinte: „Avalanşa îşi schimbă cursul/În funcţie de pietrele pe care le întâlneşte-n cale”. Adam Michnik nu s-a ascuns niciodată: „Am vrut să fiu una dintre pietricelele care schimbă cursul avalanşei”. Pentru că a fost mereu egal cu sine însuşi, a devenit ce a fost menit să fie: o pietricică de adevăr care a schimbat cursul avalanşei. Aceasta e moştenirea pe care Adam, un om modest, demn şi complicat, tocmai pentru că e modest şi demn, ne-a lăsat-o nouă, tinerilor acestei lumi noi, imperfecte, dar libere.
* acest articol a fost publicat in ziarul evenimentul zilei (www.evz.ro), din data de 22.06.2009
Pe 16 august 1977, când radiourile din întreaga lume şi-au oprit programul pentru a anunţa că Elvis Presley a murit, Michael Jackson se pregătea să împlinească nouăsprezece ani şi să devină cel mai iubit, vândut şi controversat idol pe care l-a dat cultura populară.
Elvis şi Michael – două genii care şi-au marcat generaţiile, au schimbat muzica şi au sfârşit înainte de un timp care nu i-a încăput. Între vieţile lui Presley şi Jackson sunt câteva asemănări care s-ar putea să le folosească celor care studiază psihicul omului îngropat în adoraţia devoratoare a semenilor.
Elvis Presley a murit drogat şi stingher. ”Sunt singur ca iadul” sunt patru cuvinte pe care le-ar fi rostit, nu cu mult înainte de sfârşit, deşi s-ar putea să nu fi fost chiar aşa. Sigur e că, după ultimul său concert, criticii au scris: ”Nu a fost un concert, a fost strigătul de ajutor al lui Elvis”. Un strigăt fără ecou.
Treizeci şi doi de ani mai târziu, Michael Jackson se pregătea să revină pe scenă, la Londra, într-un turneu de cincizeci de concerte, cincizeci de strigăte de ajutor. ”Vor fi ultimele. Gata. Asta e!”. În tot timpul ăsta, Michael Jackson schimbase tot în muzica pop, reinvetase mişcări de dans care sfidaseră gravitaţia, susţinuse concerte mai grandioase decât oricine altcineva, vânduse mai multe albume decât oricare artist înaintea lui şi după el.
Treizeci şi doi de ani mai târziu, îmbătrânit, aproape desfigurat de operaţii estetice, acuzat de pedofilie şi achitat, bolnav de cancer, dependent de analgezice şi falit, Michael Jackson a murit în urma unui stop cardiac. Inima muzicii s-a oprit, televiziunile din lumea întreagă şi-au întrerupt programele obişnuite, iar prezentatorii au luat figurile triste şi ipocrite pe care le iau când dau veşti proaste: ”A murit Michael Jackson”.
Povestea unei utopii
Între cei treizeci şi doi de ani care stau între supradoza lui Elvis şi dispariţia subită a lui Michael s-au strâns uitarea, misterul şi inexplicabilul. Ceva a rămas însă neschimbat, ca un apendice inutil ce refuză legile evoluţiei: lumea a continuat să aibă nevoie de eroi pe care să-i admire şi devoreze. “Regele a murit, trăiască Regele!” s-a murmurat în acel august din 1977, când oamenii au bătut ca o imensă inimă pentru singurătatea ultimă a “Regelui rock-n-roll”. Era cald şi, la Graceland, Bobby Mann făcea fotografii corpului neînsufleţit al lui Presley, pentru a le vinde săptămânalului National Enquirer.
Apoi, timpul s-a aşezat cuminte peste amintirea zbuciumată a lui Elvis, cel care-şi vânduse viaţa pentru ca alte milioane de oameni să nu fie singuri. Treizeci şi doi de ani mai târziu, un alt erou eşuează dureros şi sinucigaş, departe de lumea care nu a putut aniciodată să-l salveze. Michael Jackson este povestea postmodernă a unei utopii perfecte: aceea a copilului care nu creşte niciodată, a lumii care refuză să creadă în vorbele scriitorului american Henry Miller – “copiii se varsă în adulţi, adulţii se varsă în mumii”.
“Thriller”, cel mai apreciat album al lui Michael Jackson, a vândut peste 100 de milioane de copii la nivel mondial, cifra care l-a transformat în cel mai mare succes discografic al tuturor timpurilor
“ACASĂ”
Fericirea ca o himeră: Graceland şi Neverland
“Îmi face întreaga lume să zâmbească”, obişnuia să spună Elvis Presley despre Graceland, proprietatea cumpărată în 1957 şi locul în care şi-a trăit ultimele clipe din viaţă. Pentru Elvis, paradisul s-a desenat în acest colţişor de Memphis alături de curtezane, alcool şi droguri. Un loc al regăsirii şi pierzaniei, un loc pe care Elvis obişnuia să-l privească ore în şir prin camerele de supraveghere, stând în dormitor şi visând la normalitate. Regele se simţea acasă aici, în combinaţia ciudată a camerelor de la Graceland, în tăcerea plină a grădinilor domeniului, în orgiile ferite de ochii unei lumi care credea în personaje perfecte şi fericire.
Michael Jackson a trăit şi el într-un “tărâm”, departe însă de graţia ordinară a universului din Memphis creat de Elvis. Pentru Regele pop, utopia s-a construit în interiorul unei fantezii perfecte: o lume în care timpul rămâne pe loc, iar moartea e doar o ameninţare fără substanţă. Michael i-a zis simplu Neverland, precum în poveştile cu Peter Pan, băieţelul neliniştit care survolează nonşalant toate coşmarurile unei realităţi abia percepute.
Drama Regelui pop e de găsit la fiecare pas pe această proprietate, printre roller coastere, dragoni din plastic şi carusele. Un univers plăpând şi naiv, ridicat în mijlocul unei realităţi de care Michael a fugit întotdeauna cu viteza copilului care aleargă fericit şi speriat după cel mai frumos zmeu de pe cer. Autorul lui Peter Pan, J.M. Barrie obişnuia să spună aşa: ”Nimic din ce se întâmplă după vârsta de 12 ani nu mai contează cu adevărat”. La 50 de ani, Michael Jackson a obosit să se lupte cu lucrurile care nu contau şi s-a oprit pentru o clipă să răsufle.
FIICA ŞI SOŢIA REGILOR
Lisa-Marie Presley: ”Chiar simţeam că pot să-l salvez”
În 1994, Michael Jackson, ”regele muzicii pop”, cu o imagine afectată de un scandal de molestare sexuală a unui minor, s-a căsătorit cu Lisa-Marie Presley, singurul copil al lui Elvis, ”regele rock-n-roll-ului”. Căsnicia nu a durat decât doi ani. Mai târziu, fiica lui Elvis i-a declarat lui John Randall Taraborrelli, biograful lui Michael: ”Am crezut mereu că nu a facut nimic rău, că este acuzat pe nedrept şi da, am început să mă îndrăgostesc de el. Îmi doream să-l salvez. Chiar simţeam că pot să o fac”. N-a putut.
“Sunt foarte tristă şi confuză. Mi se frânge inima pentru copiii lui care însemnau totul pentru el şi pentru familia lui. Aceasta este o pierdere în atât de multe sensuri încât nu am cuvinte să pot explica”
Lisa Marie Presley, fiica lui Elvis şi fosta soţie a lui Michael
Lisa Marie Presley, fiica lui Elvis şi fosta soţie a lui Michael
13 Premii Grammy a câştigat Michael Jackson în cariera sa. Elvis Presley a primit doar 3
13 single-uri ale lui Michael Jackson au atins, de-a lungul carierei sale, prima poziţie în clasamentele muzicale americane. Elvis Presley s-a “oprit” la 18
Peste 750 de milioane de albume a vândut Michael Jackson la nivel mondial. Elvis Presley este cotat la peste un miliard de copii vândute
* acest articol, scris in colaborare cu vlad stoicescu, a fost publicat pe www.evz.ro, în data de 26.06.2009.
starea mea naturala e dintr-o poezie de ion vinea: ”tristetea intarzie in mine/ cum zaboveste toamna pe camp (…) e toata viata care doare asa/ zi cu zi pe intinderea stepelor”. dar pentru ca toata lumea ma indeamna sa gandesc pozitiv, americaneste (desi, se stie, ‘al mai prost om din lume e americanu’), si sa-mi imaginez ceva frumos, ma gandesc la vivien leigh, cea mai frumoasa dintre femeile frumoase.
SocialVibe