eu tin cu obama. si vreau si viza de america.

tanase & dinescu. despre babe cracanate si nato.

nu ma mai uit la televizor ca prostu’ de prin clasa a zecea. am insa cateva personaje pe care le urmaresc mereu curios, ca un copil care descopera lumea. printre ele, mircea dinescu. si daca o sa il vad la taraf tv tot ma uit.

pe dinescu il simpatizez. pe stelian tanase il respect. mi-a fost profesor la facultate. il apreciez pentru ca – asa cum a zis candva ziaristul cristian hubali despre ziaristul daniel contescu – “e serios in tot ceea ce face”. aveam cursuri cu tanase dimineata, de la 8. n-a chiulit, n-a intarziat. niciodata. imi placea asa serios, de la catedra. imi place si cand vineri seara , la realitatea, face ca toate alea. cand face show cu mircea dinescu.

emisiunea din seara asta a fost de senzatie. mircea dinescu i-a atins sanii lui stelian tanase, apoi au ras amandoi cu pofta gandindu-se la elena udrea. tanase scotea rasul lui subtire, ca un nechezat de manz. dinescu il mai gadila din cand in cand. spectacol.

dinescu ne-a spus de ce sunt babele din romania cracanate: n-au mancat unt cand erau tinere. asa ca, degeaba a venit nato. babele tot cracanate vor fi.

tanase a spus din nou ca george bush e prost, prost rau, rau de tot: ‘mai prost si ca nevasta-sa’. nimic din oligofrenia dezlantuita din spatele unui laptop. iar dinescu a scos din palaria aia de vine el cu ea pe cap in studiou cea mai buna metafora a serii: carla bruni era si ea un taietel intr-o supa, o gagicuta intre gagici, o amanta de rocker intre atatea amante de rockeri. a venit sarkozy si a scos-o la lumina, s-o admire popoarele lumii. numai la romani n-a vrut s-o arate.

si a mai zis dinescu un lucru cu care sunt perfect de acord: sarkozy arata ca o caricatura. cand i-a zis ca seamana cu elvis, bush a facut misto de el. sau, vorba lui tanase, bush e doar prost. prost rau, rau de tot. totul s-a terminat cu o intrebare foarte romaneasca: si noua ce ne ramane dupa tot summitu asta al lor?

concluzia: nimic. de maine, ramanem noi intre noi. romanii.

blonda politicii romanesti loveste fara mila in pasarici

un nou atac devastator al viitoarei doamne doctor docent elena udrea. mai nou, fosta consiliera blonda e fiarta. pe pasarici. au innebunit-o. fara mila, elena udrea da cu pasaricile de pamant:

www.elenaudrea.ro

comunismul in opt pasi

1. “Numai o revolutie poate schimba lumea” – Vladimir Ilici Lenin

2. “Idolatri din instinct, convertim în absolut obiectele viselor si instinctelor noastre. Istoria nu este decât o defilare de false Absoluturi, o succesiune de temple înaltate unor pretexte, o înjosire a
spiritului în fata Improbabilului. Straduindu-se din rasputeri sa faureasca
simulacre de zei, omul îi adopta apoi cu febrilitate: nevoia lui de fictiune,
de mitologie, triumfa împotriva evidentei si a ridicolului”- Emil Cioran (Tratat de descompunere)

3. “Noi toti ne-am obisnuit cu sistemul totalitar, acceptându-l ca pe un fapt
inevitabil si, in acest fel, am contribuit la mentinerea lui. Altfel spus, noi
toti – desi fiecare intr-o masura distincta – suntem raspunzatori de
functionarea masinariei  totalitare, nefiind doar victimele, ci si coautorii ei“ – Václav Havel

4. “Fiecare membru al societatii il supravegheaza pe
celalalt si este obligat sa denunte. Fiecare apartine tuturor, si toti fiecaruia in parte. Toti sunt egali si sunt egali in sclavie. (…) Cum apare familia sau
dragostea, apare indata si dorinta de proprietate. Vom ucide aceasta dorinta:
vom slobozi betia, intriga, denuntul; vom dezlantui un dezmat inimaginabil” -  F.M.
Dostoievski (Demonii)

5. “Fiintele de afara isi mutau privirea de la porc
la om si de la om la porc si din nou de la porc la om: deja era imposibil sa mai
spui care era care” - George Orwell (Ferma Animalelor)
 
6. “Lupta omului impotriva puterii este lupta memoriei impotriva uitarii” – Milan Kundera (Cartea rasului si a uitarii)

7. “In comunism nimic nu este mai imprevizibil decât trecutul” - George Orwell

8. “Fratele meu,  Evgheni Iakovlevici, zicea ca un rol decisiv in strunirea intelectualitatii nu l-au jucat nici frica, nici coruperea, cu
toate ca si una, si cealalta ar fi fost de ajuns, ci cuvântul «revolutie». Cu
un cuvânt cucereau nu numai orase, ci popoare de multe milioane. Acest cuvânt
poseda o forta atât de gigantica, incât, in realitate, era de neinteles de ce
stapânitorii mai aveau nevoie de inchisori si de executii” – Nadejda Mandelstam (Fara speranta)