Tags

, ,

ana a fost primul om cu care am vorbit. mi-a dat sa xeroxez “Politica pentru fiul meu”, capitolele I si II iar cand ne-am despartit i-am zis ceva ce n-am mai zis nimanui: “sa ai grija de tine”. de ce oi fi zis eu asa?

de fiecare data cand ma gandesc la ana vreau sa ma sinucid stupid, tarandu-ma de-abuselea de la etajul zece pana la parter, pana pe trotuar, in fata blocului meu .viu. sa ma restartez ca un calculator batran si obosit. sa scot un huruit scurt si sa intru, incet, intai in ms-dos si apoi in windows. intru la tine ana ca sa redeschid toate ferestrele. sa incepem de la inceput, cum ziceam cand jucam ‘turtles ninja 2′ cu george pe un hc 91. ferestre deschise, dinspre cartierul rahova spre brasov cu vedere catre poiana… daca-ti vine sa crezi

sunt ani… in care am muncit de m-am cacat pe mine, am fumat si am baut la fel, am luat suturi in cur si m-au batut ca la securitate, am fugit pe geam si nu m-am mai oprit, am stat cu telefoane de lemn prin buzunare, am crezut ca o sa vina dumnezeu si o sa ne ia ca in cantecele lui vali sterian, n-am mai crezut, mi-am pierdut dacia prin parcari imense, si te-am uitat. acum mi-am amintit de tine dar nu mai stiu unde esti. nici cum iti stralucesc ochii cand se stinge lumina in cartierele de la cealalta margine a bucurestiului, nici ce culoare ai tu.

pe 23.10..2005 am vrut sa o chem in laptaria lui enache, sa o mint ca e ziua mea si sa stam impreuna pana la sfarsit in fata a doua cesti cu ceai cald. aveam fix 200.000 de lei, doua mere in buzunarele gecii si un desen naiv facut cu pixul pe un servetel alb. sub o casa cu horn si cei doi copaci in gradina silabisisem A-N-A.

deasupra casei pluteau norii si fumul. venea iarna. si parca toata viata asta a noastra a fost un vis urat din care ne-am trezit plangand. ceva a lipsit. n-am fost cu tine la nicio laptarie, nicio ceainerei nicio braserie-cofetarie-produse de panificatie. dar iti mai spun ceva ana. mie toata iarna mi-a mirosit sifonierul a mere.

ana, eu nu stiu sa vand teren si vile. eu tot ce vand incerc sa-l conving pe delcea sa-mi ia, ca, daca ma pacaleste, macar stiu de unde sa-l iau. ieri, am vrut sa-i vand un rinichi. dar te-am iubit ana, te-am iubit ca un caine batut de cersatori alcoolici, ca un caine fara stapan, ca un caine vagabond care traieste singur pe sub poduri.  nu e ironic, ana? 

Advertisements