spre toamnă mă pomenesc cu un câine venit de cine ştie unde îl primesc în curte îi pun numele Rătăcitu îi dau pâine şi apă nu se atinge de nimic
când îi dau boabe la păsări vine şi ciuguleşte apoi se duce în grădină mănâncă foi de varză pesemne că în rătăcirea lui s-a învăţat cu boabe şi verdeţuri
în plus are o boală urâtă i-a căzut tot părul se scarpină întruna murdăreşte cerul şi pământul
vine îngerul îşi strânge aripile ca să intre pe poartă “e o boală molipsitoare”
zice “trebuie omorât altfel îmbolnăveşte vitele” scrie ceva într-un catastif îmi dă otrava în privată
vine o noapte de iarnă se răcise soba aud un geamăt şi un mărâit urât ca din altă lume pun ceva pe mine iau felinarul şi ies cerul străluceşte stelele sar prin pomi “o fi gemut oaia” îmi zic
intru la ea lepădase istovită pe nişte paie Rătăcitu îi hăpăia mielul mort mârâia cumplit iau lanţul şi-l lovesc îmi sfâşie palma colţii lui trec dincolo sângele curge gârlă
vine îngerul mă leagă cu o cârpă “trebuie să te duci la injecţii” zice “n-am ce-ţi face să nu fie turbat”
mă duc la injecţii mai întârzii pe acolo câteva zile vine Îngerul îşi strânge aripile “l-am omorât” zice “i-am tăiat capul pentru analize să ştii că nu era turbat numai furios” îşi desface aripile şi pleacă
vine primăvara florile prunilor curg peste mine stau pe un lemn afară în noaptea neagră mă gândesc pe unde o fi putrezind trupul cel fără de mormânt al lui Rătăcitu
şi iată că vine sufletul lui negru şi uriaş acoperit cu păr lung despletit ca al mireselor frumoase vine din beznele prin care a rătăcit şi se culcă la picioarele mele vrea să mă lingă pe ochi
întunericul ne ajută să ne privim faţă în faţă

Advertisements