Tags

, , , , , , , , , , , , , , , ,

În Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea, experienţa gripei aviare de acum patru ani, soldată cu instalarea carantinei şi sacrificarea nemiloasă a orătăniilor de pe tot cuprinsul comunei, rămâne un eveniment cu ecouri până astăzi. Cu toate că destinul le-a mai oferit o confruntare cu viruşi de import, localnicii nu par să fi învăţat nimic.

„Chiar acum două zile vorbeam cu un cetăţean despre gripa aviară. Zicea: «Ar fi bine să mai vină una! Ne-au dat bani frumoşi pe găinile omorâte şi ne-au adus şi ajutoare»“, ne mărturiseşte primarul Mihai Cârciumaru.

Viruşii, opriţi pe covoraşul de la intrare

În intervalul de patru ani dintre cele două epidemii, edilul din Ceamurlia de Jos pare să-şi fi pierdut antrenamentul relaţiilor cu presa şi se adună greu: „N-am primit nicio directivă de când cu gripa porcină. Nu ne-a pus nimeni de la Bucureşti în gardă, dar noi suntem pregătiţi. Am văzut la televizor că preşedintele României a convocat CSAT-ul, iar mâine (n.r. – azi) facem şi noi un Comandament de sprijin la nivel local. Îi chem pe doctor, pe directoarea şcolii, pe viceprimar, să luăm nişte măsuri de prevenire“.

Primarul Cârciumaru îşi regretă însă aplombul imediat ce este întrebat despre măsurile concrete pe care le va propune: „În primul rând, o să dăm cu dezinfectant pe covoraşul de la intrare. L-aţi văzut când aţi intrat, cel pe care v-aţi şters picioarele. Mai avem rămas de când cu gripa aviară şi cred că o să mai primim. Vom da şi la şcoală, să dezinfecteze şi acolo“.

Mai apăsătoare decât situaţia medicală din comună pare migraţia de la sat spre Occident. Inclusiv unicul băiat al primarului este plecat în Italia, unde profesează ca şofer pe TIR.

Obişnuit cu greutăţile vieţii, Cârciumaru spune că oamenii nu sunt speriaţi de noul virus. „Oamenii nu se tem de gripă, au alte griji. Vreo câţiva mi-au spus că epidemia asta e creată special ca să le ia lor porcii, acum, în pragul Crăciunului“, ne povesteşte, uşor stânjenit, primarul din Ceamurlia de Jos.

Doamna Magazin ar fi vrut la televizor

Vizita la şcoala din comună ne convinge că nici măcar intelectualii din Ceamurlia nu sunt alarmaţi de gripa nouă. „Domnule, aviara n-a prea fost. Au cam omorât găinile alea degeaba. Să nu fie şi cu asta la fel“, ne atenţionează profesorul de matematică.

Maria Magazin, profesoară de chimie şi de fizică, directoarea şcolii, epuizează rapid problema epidemiei şi virează către alte aspecte: „La noi n-a apărut nicio porcină. Am avut ieri o fetiţă cu dureri de cap şi am trimis-o la dispensar, dar acum e bine. Mai fac din-astea când nu au chef de ore. Nu sunt probleme, mai bine veniţi să vă arăt magazia de lemne, construită cu forţe proprii. De mult voiam eu să chem presa, să vadă ce am făcut“.

În curtea şcolii ne întâmpină un cârd impresionant de raţe, total nepăsătoare faţă de suferinţele îndurate de înaintaşele lor în urmă cu patru ani. Directoarea Magazin ne întreabă de ce nu filmăm magazia, să o dăm la televizor, şi, dezamăgită că putem să facem doar poze, ne conduce politicoasă către ieşire.

„Boala trece cu tărie şi usturoi la fiecare masă“

Doctorul Leonard Teacă lucrează şi cu stetoscopul, şi cu laptopul  Foto: Marian Vilău

La dispensarul din Ceamurlia de Jos, doctorul Leonard Teacă aşteaptă liniştit gripa porcină, în spatele unui laptop de ultimă generaţie.

„A(H1N1) este o gripă mai agresivă. Nu sunt motive de panică, dar nu e nici de glumă. Noi suntem pregătiţi şi poate e bine că se mediatizează atât, ca să-i mai sperie şi pe oameni puţin şi să nu glumească tot timpul cu astfel de lucruri“, ne spune doctorul Teacă.

Afară, în holul dispensarului, oamenii contrazic fără jenă opinia medicului. „Eu nu mai cred în prostii de felul ăsta, de când cu gripa aviară. Atunci ne-au ucis găinile şi ne-au îmbolnăvit de inimă şi de stres. Aviara a fost făcută ca să cumpere lumea pui de la stat, că nu mai aveau ei vânzare!“, dă verdictul doamna Carmen Brezu, o femeie destul de corpolentă, care îşi schimbă baticul cu unul „mai de bun“ imediat ce află că suntem de la ziar.

Lângă ea, un domn cu mâna dreaptă agăţată de gât şi înfăşurată într-un ghips murdar este şi mai curajos: „Mie nu-mi este frică de gripa porcină. Trece imediat dacă îi dai cu tărie şi usturoi la fiecare masă. Uite ce mi-a făcut tăria, mi-a rupt o aripă“.

„Porcii tremură şi cad din picioare“

Previzibil, la cârciuma din sat am întâlnit şi mai multă neîncredere.

„Eu n-am văzut minciuni mai mari ca în ţara asta. Ne-am săturat! Porcina este la fel ca aviara!“, ne atacă un om cu tenul cafeniu. Lângă el, un bătrân cu dantură aproximativă nu crede că gripa porcină poate să facă victime: „Nu ajunge la om, până la om e departe“.

În vacarmul general, un cetăţean cu o căciulă voluminoasă aruncă bomba: „Ştiu eu pe unul, din comuna Vasile Alecsandri, care are mulţi porci. I-a apucat o boală, tremură toţi şi cad din picioare, se prăbuşesc la pământ“. Copleşiţi, oamenii au tăcut şi au băut.

La noi n-a apărut nicio porcină. A durut-o capul pe o fetiţă. Mai fac din astea când nu au chef de ore.
Maria Magazin
directoarea şcolii din Ceamurlia de Jos

De „aviară“ s-a mâncat doar pui fript

Pe data de 7 octombrie 2005, la Ceamurlia de Jos a fost confirmat primul focar de gripă aviară din România. Autorităţile au luat măsura de a izola comuna tulceană timp de o lună, perioadă în care jandarmii păzeau ca nimeni să nu iasă din încercuire. Atunci au fost sacrificate peste 18.000 de păsări. Acum, la patru ani distanţă, oamenii din Ceamurlia de Jos au puterea să vorbească relaxat despre acele zile de carantină.

Cei mai mulţi sunt amuzaţi de distanţa dintre realitate şi relatările cu iz de catastrofă de la televizor. „Vedeam la buletinele de ştiri că la noi, în Ceamurlia de Jos, e sfârşitul lumii, dar prin toate curţile sfârâiau grătarele. Oamenii ascundeau păsările pentru a nu fi arse, iar seara le tăiau şi le mâncau, aşa «bolnave» cum erau. Iar în ceea ce priveşte izolarea, n-a fost nicio izolare. Eu am ieşit să-mi dau nişte examene de la facultate. Cărările ferite de ochii jandarmilor mi le-a arătat un ziarist“, ne spune secretara şcolii din comună.

„Ce gripă, mamă, noi nu creştem porci!“

Ameninţarea gripei, primită cu zâmbetul pe buze la Drajna

Am testat vigilenţa oamenilor simpli în faţa virusului A(H1N1) şi într-o localitate care a fost ferită de gripa aviară. La Drajna, un sat din judeţul Călăraşi, aruncat acolo unde apune Autostrada Soarelui, ţăranii se sperie nu de gripă, ci de măştile medicale pe care le-au văzut la televizor. Pe marginea şoselei principale, două femei şi patru bărbaţi ciopârţesc un maldăr de lemne de foc. Sunt neobişnuit de veseli pentru pensionarul tipic de la ţară. Lângă buturugile ude au o sticlă cu ţuică şi ne spun cum stă treaba cu „mai bine previi decât să tratezi“.

„Mă numesc Haralambie Cojocaru, am 64 de ani şi vreau să vă arăt ce fac eu cu gripa, dacă vine“. Haralambie varsă pe gât un pahar de „50 de ţuică“.

Babele de lângă el întreţin veselia generală. „Ce gripă, mamă, că noi nu creştem porci!“. Încercăm să le explicăm că gripa nouă nu are legătură cu carnea de porc. Oricât ne-am strădui, rezultă că tot bine e: „Nu moare, mamă, nimeni. Adică murim noi, ăştia bătrâni. Voi, tinerii, o să trăiţi!“. Haralambie are alta pe suflet. „Eu mai bine mor decât să pun vreo mască pe gură. Am nevoie să am gura liberă“, spune el, iar ochii-i fug după sticla de lângă buturugi. Moartea e ultimul lucru la care se gândeşte Haralambie: „Când mai veniţi, peste un an sau peste zece, mă găsiţi tot aici. Ţineţi minte, la Drajna, la ultima casă dinainte de cimitir stă Haralambie!“ .

* acest articol a fost publicat in ziarul adevarul, in data de 06.11.2009. articolul este scris de cristian delcea şi mihai voinea, redactori la sectia de publicistica. sectia de publicistica o conduc eu.

Advertisements