Tags

, , , , ,

Lui Edison Arantes do Nascimento, familia, destul de dezordonată, aşa, ca viaţa de noapte în „Cidade de Deus”, i-a spus, dintotdeauna, Dico.

Cealaltă familie, mai mare, universala şi ludica familie a microbiştilor, i-a spus Pelé. O vreme a fost uşor, cât de uşor poate fi să marchezi o mie de goluri zâmbind. Băiatul acesta din Três Corações nu putea fi decât cel mai bun jucător din istoria fotbalului.

Apoi, de undeva, de la sud de Buenos Aires, mai exact din suburbia Villa Fiorito, de undeva, dintre gunoaie, rugăciuni către Fecioara Maria, deznădejde şi genii, mai exact din venele Americii de Sud, a curs Maradona şi nimic n-a mai fost vreodată la fel. Ca orice profet, Maradona a împărţit lumea – înainte şi după el.

De când Maradona a apucat mâna lui Dumnezeu şi a dat cu ea un gol, de când Maradona a învins Anglia trişând divin şi driblând copilăreşte, de atunci, lui Pelé i-a rămas doar dragostea microbiştilor vechi, care ştiu cum se poartă fulgarinele şi cum se traduce în portugheză expresia „frunza care cade”.

De atunci, lui Pelé i-au rămas doar pronosticurile. Luni, în Mexic, într-o zi de sărbătoare pentru Copa Libertadores, Pelé şi-a spus favoritele pentru Cupa Mondială din Africa de Sud: Spania şi Brazilia. Şi atunci, Prado, din Madrid, şi Iisus, din Rio, trebuie să fi tremurat. Pronosticurile lui Pelé ascund, întotdeauna, un blestem.

* acest articol a fost publicat in ziarul adevarul din data de 26.02.2010

Advertisements