Tags

, , ,

„Adevărul“ face lumină în complicatul dosar al evenimentelor din „oraşul lui Nicu Ceauşescu“. „Misterele Revoluţiei“ continuă cu o serie de articole despre cel mai zbuciumat oraş din decembrie 1989: la Sibiu s-au tras două milioane de gloanţe asupra a 170.000 de locuitori.

Alături de Timişoara şi de Bucureşti, Sibiul este unul din punctele-cheie ale Revoluţiei din decembrie 1989. Un oraş în care spontaneitatea protestelor din stradă, scenariile dinainte ticluite şi manipulările grosolane s-au unit într-un înfiorător dans al morţii şi al terorii.

Nu mai puţin de 99 de oameni şi-au pierdut viaţa în timpul Revoluţiei de la Sibiu, cel mai mare număr de morţi după Bucureşti! Acestora li se adaugă şi cei 272 de răniţi care mai caută încă răspunsuri pentru traumele suferite în urmă cu 20 de ani. Sibiu este oraşul cu cele mai multe victime raportat la numărul de locuitori.

Bilanţul sângeros al Revoluţiei sibiene nu a fost însă o întâmplare. Oraşul din sudul Transilvaniei nu putea lipsi din scenariul evenimentelor din decembrie ’89, în primul rând din cauza prezenţei lui Nicu Ceauşescu. Instalat în 1987 în funcţia de prim-secretar al Comitetului Judeţean de partid din Sibiu, fiul cel mic al cuplului dictatorial trebuia neutralizat şi pus într-o lumină cât mai negativă.

„Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”

Despre mezinul familiei Ceauşescu se spunea că urmează să preia ştafeta puterii din mâinile părinţilor, iar popularitatea de care se bucura în Sibiu crea premisa unei posibile piedici în calea răsturnării regimului. De altfel, la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

Tocmai de aceea, la Sibiu era nevoie de cât mai multe victime şi de cât mai multe diversiuni pentru a alimenta existenţa „securiştilor-terorişti” care omoară oameni nevinovaţi şi acţionează împotriva Revoluţiei din ordinul clanului Ceauşescu. Manipulările lansate prin intermediul Televiziunii au declanşat haosul. „Nicu Ceauşescu a luat ostatici copii”, „Toată apa din Sibiu este otrăvită”, „Securitatea trage în Armată” – sunt numai câteva din zvonurile aruncate în eter de Teodor Brateş şi clica de diversionişti de la TVR. Haosul a produs victime, iar victimele cereau vinovaţi.

Cum să creezi un inamic care nu există

Nicu Ceauşescu şi şapte lucrători de la Ministerul de Interne au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de genocid sau complicitate la genocid şi condamnaţi în mare grabă la închisoare. „Prinţul” moştenitor al clanului Ceauşescu fusese scos din joc. Cu preţul a 99 morţi, 272 de răniţi şi un număr nedeterminat de oameni traumatizaţi pentru tot restul vieţii.

O privire aruncată asupra Revoluţiei de la Sibiu poate fi suficientă pentru creionarea unei imagini de ansamblu asupra evenimentelor din decembrie ’89. Sibiul este locul unde a fost cel mai bine pusă în aplicare marea diversiune a Revoluţiei române: un război între Securitatea fidelă regimului Ceauşescu şi Armata pusă în slujba poporului dornic de libertate.

Poziţionate perfect pentru declanşarea unei astfel de diversiuni, Unitatea Militară 01512 şi clădirile Miliţiei şi Securităţii erau, la fel ca şi astăzi, despărţite de o stradă îngustă.

Aflate faţă în faţă, Armata şi instituţiile Ministerului de Interne din Sibiu au căzut în capcana întinsă de indivizii misterioşi îmbrăcaţi în combinezoane negre, poziţionaţi pe clădirile din jur. Conform mai multor mărturii, la 22 decembrie 1989, aceştia au deschis focul asupra cordonului de militari aflat în faţa unităţii 01512, omorând un soldat. Capii Armatei (unitatea era condusă de locotenent-colonelul Aurel Dragomir) au interpretat această acţiune ca pe un atac venit din clădirile Securităţii şi Miliţiei, aflate vizavi, şi au acţionat cu un zel greu de înţeles. Militarii au asediat Miliţia şi Securitatea cu tot armamentul din dotare şi nu s-au lăsat până ce n-au transformat clădirile „inamicilor” în nişte ruine fumegânde.

În mijlocul acestui conflict au căzut şi manifestanţii aflaţi în stradă, dintre care unii pătrunseseră în sediile Ministerului de Interne înainte de începerea focului. 43 de oameni şi-au pierdut viaţa în urma acestei diversiuni din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Suţinută şi de la microfoanele Televiziunii Române Libere, manipularea a fost atât de bine întreţinută, încât mult timp după Revoluţie s-a crezut că „securiştii-terorişti” atacaseră Armata, care n-a făcut decât să riposteze.

Duşmanii, faţă în faţă

Poziţionate perfect pentru declanşarea unei diversiuni, Unitatea Militară 01512 şi clădirile Miliţiei şi Securităţii erau, la fel ca şi astăzi, despărţite de o stradă îngustă. Instituţiile Ministerului de Interne au fost mitraliate de trupe din Ministerul Apărării. În urma asaltului, sediile Miliţiei şi Securităţii au ajuns nişte ruine.

Dosar complet

Aurel Dragomir, personajul-cheie al Revoluţiei de la Sibiu

Ziarul „Adevărul” a realizat o investigaţie minuţioasă asupra Revoluţiei de la Sibiu, demers ale cărui rezultate le veţi putea afla în articolele publicate pe parcursul acestei săptămâni. Reporterii „Adevărul” au vorbit cu zeci de persoane direct implicate în evenimentele din decembrie 1989: victime, martori, presupuşi vinovaţi.

În episoadele următoare ale serialului „Misterele Revoluţiei” veţi afla cine a tras la 21 decembrie în Piaţa Republicii asupra manifestanţilor, cum s-a ajuns la măcelul dintre Armată şi cadrele din Ministerul de Interne şi ce drame ascunde isteria „teroriştilor” care, în urmă cu 20 de ani, luase o amploare incredibilă în oraşul din sudul Transilvaniei.

De asemenea, în zilele următoare vom publica un interviu amplu cu Aurel Dragomir, fostul comandant al garnizoanei Sibiu, considerat de mulţi drept principalul vinovat pentru haosul care a dominat oraşul în zilele Revoluţiei.

Veţi mai putea citi mărturiile oamenilor nevinovaţi arestaţi pentru terorism, ale celor împuşcaţi din elicoptere şi ale sibienilor cărora Armata le-a transformat casele în ruine sub argumentul că ar ascunde forţe contrarevoluţionare.

Cronologia unui măcel aşteptat cu „glonţ pe ţeavă”

Primele mişcări revoluţionare din Sibiu au avut loc la 21 decembrie 1989. În dimineaţa acelei zile, în jurul orei 8.30, câteva zeci de persoane, în mare parte muncitori de la întreprinderile din oraş, s-au strâns în Piaţa Republicii şi au început să strige lozinci împotriva regimului Ceauşescu. Câţiva manifestanţi au spart geamurile unei librării din zona centrală a oraşului şi au dat foc cărţilor care îl aveau pe Nicolae Ceauşescu pe copertă.

Pentru reprimarea demonstranţilor, în Piaţa Republicii este trimisă formaţiunea „Scutul”, o grupă specială a Miliţiei, care arestează câţiva manifestanţi şi are parte de o ripostă hotărâtă a oamenilor din piaţă. Aceştia reuşesc să răstoarne o maşină ARO a Miliţiei, după care o incendiază chiar în mijlocul Pieţei.

În urma acestor incidente, locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, a trimis în Piaţa Republicii un detaşament de elevi ai şcolii militare „Nicolae Bălcescu”, sub comanda locotenent-colonelului Milan Irimescu. Înarmaţi cu pistoale-mitralieră şi muniţie de război, militarii au primit ordin să execute foc de avertisment deoarece o parte dintre manifestanţi deveniseră turbulenţi. Este unul din momentele controversate ale Revoluţiei din Sibiu, întrucât, deşi toate mărturiile afirmă că soldaţii au executat foc în plan vertical, mai mulţi manifestanţi sunt atinşi de gloanţe. Doi oameni sunt ucişi, iar alţi patru sunt răniţi prin împuşcare.

Ura faţă de miliţieni şi securişti

Nicu Ceauşescu a fost mult mai iubit decât părinţii săi  Foto: Agerpres

După consumarea incidentelor din piaţă, manifestanţii se împart în mai multe grupuri care străbat străzile Sibiului şi scandează lozinci anti-Ceauşescu. Mulţi dintre demonstranţi ajung în faţa Miliţiei, unde cer eliberarea arestaţilor, fără să ştie că reţinuţii din cursul dimineţii fuseseră deja eliberaţi. Se formează un grup de revoluţionari care sunt introduşi în sediul Miliţiei pentru a se convinge că nu există nicio persoană arestată.

Spre seară, în faţa instituţiilor care aparţineau de Ministerul de Interne îşi face apariţia şi un grup de demonstranţi aflaţi în stare de ebrietate, printre care erau mai mulţi infractori de drept comun. Aceştia devin foarte agresivi şi, după ce distrug mai multe maşini parcate în zonă, forţează intrarea în sediul Miliţiei. Miliţienii execută foc de avertisment. Sunt rănite câteva persoane, mulţimea se dispersează, iar apele se liniştesc pentru moment.

Tot în seara zilei de 21 decembrie, în Cisnădie, un mic oraş situat la 10 kilometri sud de Sibiu, un grup de manifestanţi extrem de violenţi incendiază sediul Primăriei şi atacă sediul Miliţiei, spărgând porţile de fier ale instituţiei cu ajutorul unui tractor. Miliţienii aflaţi în sediu deschid focul, după care, neputând să-i potolească pe demonstranţi, părăsesc clădirea pe o uşă din spate şi se refugiază la unitatea militară din localitate. Deşi miliţienii susţin că au tras doar foc de avertisment şi la picioare, şi la Cisnădie se înregistrează doi morţi şi zece răniţi.

Gloanţe şi panică

La 22 decembrie, sibienii revin în stradă cu şi mai multă determinare şi dorinţă de libertate. 30.000 de oameni se strâng în faţa Casei de Cultură, unde se instalează o staţie de amplificare cu microfon de unde iau cuvântul câţiva manifestanţi. Se dă citire unui comunicat revoluţionar alcătuit de preotul Nicolae Streza şi se constituie Forumul Democratic al Judeţului Sibiu.

În acelaşi timp, alte câteva mii de oameni se adună în faţa Miliţiei, unde, la un moment dat, manifestanţii forţează din nou pătrunderea în sediu. În jurul orei 12.00 se deschide focul atât în faţa Casei de Cultură, cât şi în faţa Miliţiei, de către persoane necunoscute aflate pe clădirile din jur.

Mulţimea din faţa Casei de Cultură este dispersată. Cuprinşi de panică, oamenii se răspândesc, căutând adăpost. De notat că focurile au fost trase mai mult pentru a crea panică, nicio persoană din marea de oameni aflată în faţa Casei de Cultură nefiind ucisă. În faţa Miliţiei, primele focuri îl rănesc mortal pe soldatul Dan Miţiţi de la Unitatea Militară 01512.

Armată se consideră atacată de Miliţie şi Securitate şi deschide focul asupra clădirilor de vizavi, în care se aflau cele două instituţii. Se declanşează un adevărat măcel în care îşi pierd viaţa cinci cadre militare şi 25 de cadre din Ministerul de Interne. Demonstranţii sunt prinşi la mijloc în conflictul dintre cele două instituţii, înregistrându-se 13 victime în rândul civililor.

Vânătoarea de bestii teroriste

Influenţată în mod decisiv şi de manipulările transmise prin intermediul Televiziunii, opinia generală asupra nebuniei create în faţa UM 01512 şi a instituţiilor Ministerului de Interne mergea într-o singură direcţie: securiştii şi miliţienii s-au transformat în terorişti cuprinşi de disperare care ucid fără scrupule şi se ascund în diverse puncte strategice, de unde trag în populaţie. Sub impactul acestei percepţii, Armata şi populaţia se lansează într-o adevărată vânătoare de terorişti care degenerează într-un haos cu consecinţe tragice.

Toţi sibienii care lucrau în Ministerul de Interne, de la ofiţeri la femeile de serviciu, sunt consideraţi terorişti. Cuprinşi de spaimă, mulţi dintre aceştia se predau de bunăvoie la UM 01512, în timp ce alţii sunt capturaţi prin oraş de către mulţime, alături de civili nevinovaţi care sunt consideraţi suspecţi de terorism şi predaţi Unităţii Militare comandate de Aurel Dragomir. La UM 01512 se strâng aproximativ 600 de persoane suspecte de terorism, cadre MI şi civili, şi sunt ţinute în bazinul de înot al unităţii, care fusese golit de apă. Ulterior, suspecţii de la bazin au fost anchetaţi de o comisie trimisă de la Bucureşti.

În goana după presupuşii terorişti, forţele armate din Sibiu au tras, între 21 şi 28 decembrie, aproximativ două milioane de gloanţe de toate tipurile. Zeci de clădiri din oraş au fost distruse pe motiv că ar ascunde terorişti, în unele dintre ele executându-se foc cu armament greu.

Deasupra Sibiului s-au ridicat inclusiv elicoptere din care s-au tras rachete şi rafale de mitralieră în diferite clădiri, rănind mai mulţi civili.

* acest articol, scris de mihai voinea si cristian delcea, a fost publicat in ziarul adevarul din data de 06.04.2010

Advertisements