Tags

, , , , ,

Vă propun un mic exerciţiu: dacă ar exista un cuvânt, unul singur, exprimând esenţa românismului şi care să ne vină prima oară în minte atât nouă, cât şi celorlalţi, când ne gândim la acest popor, care ar fi acela?

În cazul în care am face un exerciţiu similar în ceea ce-i priveşte pe polonezi, cuvântul ar putea fi „solidaritate”. Graţie Poloniei, numele primului sindicat liber din lagărul comunist a devenit nu doar un simbol al luptei împotriva totalitarismului, ci şi o marfă de export extrem de apreciată (cu voia dumneavoastră, ajunsese chiar o joacă subversivă ca, în micul nostru cerc de adolescenţi uşor inconştienţi din Baltă Albă, să ne salutăm cu „Soli!” – „Sola!”, omagiind astfel mişcarea despre care auzisem la Europa Liberă).

În numele acestei solidarităţi, suntem acum alături de bravul popor polonez, greu încercat după accidentul aviatic de la Smolensk, în care a murit conducerea ţării.

O tragedie geamănă, doar din această perspectivă, cu cea petrecută între pinii de la Katyn, când a pierit elita poloneză de acum 70 de ani. Diferenţa fundamentală este că, dacă acum pare să fi contat o decizie de pilotaj, atunci au fost împuşcaţi în ceafă mii de oameni, într-o cutremurătoare şi deliberată crimă rămasă fără pedeapsă.

“Sper să primesc viză.” Aceasta a fost una dintre ultimele glume ale preşedintelui polonez Lech Kaczynski şi a făcut-o, potrivit publicaţiei britanice „Sunday Times”, după ce n-a fost invitat de Vladimir Putin la ceea ce a reprezentat, miercurea trecută, primul omagiu al unui premier rus la adresa victimelor de la Katyn.

Aşa că vechiul luptător anticomunist Kaczynski a hotărât să se deplaseze sâmbătă la comemorarea tragediei din 1940 „nu pentru a inflama relaţiile cu Rusia”, ci pentru a fi alături de cei aproximativ patru sute de urmaşi ai victimelor lui Stalin.

Cruntă ironie a destinului pus parcă pe figuri de stil, vizei sale de Rusia i sau opus hazardul, condiţiile meteo nefavorabile, o pădure blestemată şi decizia din cabina piloţilor de a se forţa aterizarea. Dincolo de proximitatea geografică, tragedia de la Smolensk a repus pe tapet masacrul de la Katyn, deşi adevărurile despre primăvara lui 1940 sunt fie încă îngropate, fie supuse controverselor.

După istoricul gest al premierului Putin de a merge la Katyn şi de a se distanţa de crimele totalitarismului, publicaţia germană „Die Tageszeitung”, citată de „Der Spiegel”, a lansat o serie de întrebări privind atât sinceritatea reconcilierii ruso-poloneze, cât şi eventualitatea ca premierul rus să facă, de fapt, doar calcule menite să netezească relaţia Moscovei cu NATO şi UE.

Interesant, sursa citată pomeneşte şi despre cererea Institutului Memoriei Naţionale din Polonia (al cărui preşedinte a dispărut şi el în tragicul accident de sâmbătă) ca Rusia să recunoască actul sovieticilor de la Katyn drept genocid. Or, în opinia cotidianului german, masacrul ar trebui trecut la crime de război, iar relansarea relaţiilor ruso- poloneze nu s-ar putea face fără retragerea cererii respective.

În oglindă, s-ar cuveni menţionată strădania relativ puţinilor vorbitori de rusă rămaşi în Polonia – după 1990, limba lui Puşkin nu a mai fost obligatorie în învăţământul din ţara lui Sienkiewicz – de a auzi în discursul lui Vladimir Putin pasajul în care se afirmă că va fi reluată furnizarea documentelor despre Katyn.

În zilele noastre, îngerii pot fi întâlniţi doar în Rai, spune un proverb polonez. Iar Europa, vedeţi bine, nu e Raiul pe Pământ. Reconstruim un continent ciuntit de Războiul Rece, aşa cum s-a întâmplat şi după a doua conflagraţie mondială, întreprinderea nefiind nici mai uşoară, nici mai de scurtă durată.

De reuşita acestui demers depinde posibilitatea ca fiica lui Lech Kaczynski, aşa cum mărturisea cândva preşedintele polonez într-un interviu acordat presei române, să trăiască într-o lume mai bună, în care diferenţele dintre Vest şi Est să se reducă, dacă nu chiar să dispară.

Noua Europă trebuie clădită temeinic, pe adevăr şi nicidecum pe revanşă. Altfel, riscăm să rămânem doar la stadiul de năzuinţă, ca în basmul cinematografic „Doi băieţi care au furat Luna”, în care copilul Lech Kaczynski a jucat alături de fratele său geamăn.

* acest articol, scris de horia ghibutiu, a fost publicat in evenimentul zilei din data de 12.04.2010

Advertisements