Tags

, , , ,

Se cultivă, pe toată linia, spectacolul ieftin, gluma groasă, inventivitatea şuie. Dincolo de prost gust, această mentalitate a ajuns să fabrice proaste maniere, false vedete, vipuri de bodegă, politicieni deşuchiaţi.

Lumea trebuie distrată. Cu forţa, dacă e nevoie. Cu orice preţ. Sub comunism, lumea trebuia lămurită, dăscălită, omogenizată ideologic. Acum ea trebuie înnecată în divertisment. Entertainment über alles! E musai să consumi, zi şi noapte, chestii haioase, să te hâhâi, să te zbengui, să faci (şi să ţi se facă) poante, să nu fii trist, să nu cazi pe gânduri, să nu fii singur. Trebuie să fii cool! Băşcălios, „de gaşcă”, gata de şotii. Cine nu e în stare să se amuze pe cont propriu e ajutat să o facă de echipe întregi de experţi: redactori de tabloide, moderatori de show-uri televizate, administratori de site-uri şmechere, amici de firmă, videocasete, compact-discuri, săli de joc, cluburi. Veselia e de rigoare. Mai bine să râzi ca prostul, decât să cazi în sobrietate cronică. Mai bine să adormi, în fiecare seară, cu un zâmbet nătâng pe faţă, decât să te laşi hărţuit de vreo nelinişte, de vreo melancolie, de vreo idee.

Televiziunile, cu deosebire cele autohtone, se chinuie până la nevroză să-şi distreze, prin orice mijloace, clienţii. N-ar fi nici prea neobişnuit, nici prea grav, dacă soluţiile n-ar fi căutate mereu la nivelul cel mai de jos. Se cultivă, pe toată linia, spectacolul ieftin, gluma groasă, inventivitatea şuie. Dincolo de prost gust, această mentalitate a ajuns să fabrice proaste maniere, false vedete, vipuri de bodegă, politicieni deşuchiaţi (dar influenţi prin grotesca lor popularitate).

Ultima „noutate” care m-a lăsat cu gura căscată e o emisiune a dlui Lucian Mândruţă, intitulată „Pîine şi circ”. Dl. Mândruţă e un vechi colaborator al Dilemei. L-am socotit multă vreme drept un jurnalist prizabil, chiar dacă, uneori, câteva din ideile dumisale, digerate numai pe sfert, m-au putut irita. Acum însă s-a hotărât s-o facă lată. Îşi invită interlocutorii să stea de vorbă într-un jacuzzi. Oamenii – şi el însuşi – intră îmbrăcaţi într-o cadă şic şi stau la taclale printre bolboroseli, spume şi ghiduşii organizate de gazdă. Nu ştiu dacă ideea e a dlui Mândruţă sau a vreunui producător zglobiu, dar sunt sigur că, oricine ar fi fost, a fost încântat de hazoasa lui găselniţă. Cui i-ar fi trecut prin cap să-şi ude în asemenea hal invitaţii (ştiu, m-am prins, e vorba de o aluzie „fină”: băgăm la apă câte un politician), să-i hârjonească printre stropi, să-i pună să se joace cu răţuşte şi să bea zemuri exotice la sondă, ca în piscinele „de fiţe”. Ce interesant! Ce drăguţ! Ce distractiv! Publicul din jur, uscat totuşi, gustă din plin scenariul simpaticei emisiuni. Dlui Mândruţă umezeala pare să-i priască la culme. E foarte bine dispus, volubil, nonşalant. Curios e că s-au găsit oameni în toată firea gata să se bălăcească în aceeaşi apă cu el. Cum să-l refuzi? Să zică lumea că n-ai umor? Că eşti o acritură demodată? Oricum, un pic de popularitate nu strică, chiar dacă, pentru asta trebuie să te întorci acasă cu chiloţii uzi.

Câtă vreme va ţine afişul această picantă baie comunală? Cât o ţine! Pe urmă inventăm altceva. De pildă o emisiune în care invitaţii vin deghizaţi în ursuleţi, sau în care bărbaţii vin îmbrăcaţi în haine femeieşti şi viceversa. Am putea imagina dialoguri pe bicicletă, dezbateri în ghioluri de nămol, ministrese în bikini şi miniştri în izmene. Am putea să organizăm concursuri „la kilometru” ca în Boborul lui Caragiale. Şi câte şi mai câte! Lac să fie! De broaşte ne ocupăm noi. 

* acest articol, scris de andrei pleşu, a fost publicat in ziarul adevarul din data de 14.04.2010
Advertisements