Tags

, ,

Fiul cel mic al dictatorilor a fost făcut vinovat pentru cei 99 de morţi ai Revoluţiei de la Sibiu. Pe Nicu Ceauşescu, Revoluţia din decembrie 1989 l-a prins beat. Noua putere instalată după execuţia cuplului dictatorial a avut grijă să-l scoată, definitiv, din joc pe „prinţişor“.

După ce apele s-au liniştit şi sibienii au putut să-şi plângă în linişte cei 99 de morţi căzuţi în timpul evenimentelor din decembrie 1989, Revoluţia de la Sibiu a continuat pe holurile tribunalelor. Au fost mai multe procese în care s-au căutat la repezeală vinovaţii potriviţi şi s-au dictat ani grei de închisoare, anulaţi ulterior cu aceeaşi lejeritate.

Dintre acestea, cel mai important a fost, fără îndoială, procesul lui Nicu Ceauşescu, prim-secretar al PCR în Sibiu. Mezinul cuplului de dictatori Nicolae şi Elena Ceauşescu a fost trimis în judecată pentru genocid şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Acum, după 20 de ani, o privire aruncată asupra modului în care fiul cel mic al cuplului dictatorial a fost condamnat la 20 de ani de închisoare relevă în mod evident faptul că Nicu Ceauşescu a fost una dintre ţintele principale ale celor care au conceput scenariul Revoluţiei.

Pentru că se bucura de o popularitate foarte mare în Sibiu şi pentru că multă lume îl vedea drept înlocuitorul tatălui său, „prinţişorul moştenitor” a fost văzut ca un potenţial pericol de cei care urmau să preia conducerea ţării. În episoadele anterioare ale serialului „Misterele Revoluţiei” aţi putut citi cum, la Sibiu, a fost pusă la cale diversiunea confictului dintre Armată şi instituţiile Ministerului de Interne.

Acest scenariu a avut menirea de a arunca asupra Securităţii şi Miliţiei imaginea de „terorişti” fără scrupule care au acţionat în slujba „clanului Ceauşescu”, ucigând oameni nevinovaţi. A fost, de fapt, mutarea decisivă prin care Nicu Ceauşescu urma să fie eliminat din joc.

Au minţit poporul cu televizorul

Nicu Ceauşescu a fost reţinut în seara de 22 decembrie, când un grup de revoluţionari l-a capturat la Bucureşti, în zona Băneasa, iar cineva din mulţime l-a înjunghiat în torace. Venea de la Sibiu, împreună cu Daniela Vlădescu, una dintre iubitele sale.

Fiul cuplului dictatorial a fost prezentat la Televiziune ca un fel de lider al „teroriştilor” şi s-a spus despre el că a luat ostatici copii. De la Televiziune a fost dus la spital, iar la 28 decembrie 1989 Procuratura Generală a emis un mandat de arestare pe numele său pentru infracţiunea de genocid. Ţinând cont că la acea dată în Sibiu apele erau încă tulburi şi se auzeau în continuare focuri de armă pe străzi, era un mandat

de arestare bazat doar pe manipularea de pe micile ecrane: „La Sibiu, Securitatea trage în oameni”, „Nicu Ceauşescu a luat ostatici copii” etc. Ca şi în cazul părinţilor săi, soarta lui Nicu Ceauşescu fusese pecetluită încă de la demararea scenariului pe baza căruia s-a turnat Revoluţia din 1989.

Procesul lui Nicu Ceauşescu a început în mai 1990, la Sibiu. Ulterior a fost mutat în Capitală, iar la 21 septembrie 1990 fiul cel mic al lui Nicolae Ceauşescu a fost condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 20 de ani de închisoare pentru genocid şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Inventarea unor complici

Comisiile de procurori sosite la Sibiu imediat după Revoluţie au căutat la repezeală vinovaţi pentru cei 99 de morţi înregistraţi în oraşul de pe malurile Cibinului. Direcţia a fost clară: toată vina era aruncată asupra şefilor locali din Ministerul de Interne, care urmau să îndeplinească şi rolul de complici ai lui Nicu Ceauşescu.

Şapte cadre din Ministerul de Interne au fost condamnate la închisoare în primele luni ale anului 1990 sub acuzaţia de complicitate la genocid, după cum urmează: Iulian Rotariu (şeful Inspectoratului Ministerului de Interne Sibiu – 20 de ani de închisoare), Teodor Petrişor (şeful Securităţii Sibiu -18 ani), Nicu Silvestru (şeful Miliţiei Judeţene Sibiu – 18 ani),

Lucian Marin (responsabil cu mobilizarea şi organizarea în Inspectoratul Judeţean – 17 ani), Gheorghe Pădineanu (ofiţer de Miliţie – 15 ani), Vasile Popa (ofiţer de Miliţie – 15 ani) şi Nicolae Pinciu (ofiţer de Securitate – 15 ani). Unii dintre cei şapte nu au tras nici măcar un glonţ în zilele Revoluţiei, alţii au tras în seara de 21 decembrie asupra manifestanţilor care au atacat sediile Miliţiei şi Securităţii. S-au înregistrat doi morţi şi mai mulţi răniţi.

Răpus de o ciroză

Prin comparaţie, Armata a ciuruit 25 de cadre ale MI care încercau să sară gardul Unităţii Militare 01512 pentru a se adăposti de furia manifestanţilor, justificând că a fost atacată de cadrele MI. Niciun militar nu a fost condamnat.

În 1992, cei care au beneficiat de pe urma Revoluţiei erau foarte bine înfipţi în structurile puterii. Nicu Ceauşescu nu mai prezenta niciun pericol. După ce în iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 la 16 ani de închisoare, în noiembrie 1992 a rămas în picioare doar acuzaţia de port ilegal de armă, pentru care a primit 5 ani de detenţie şi a fost pus în libertate condiţionată pe motive medicale. La 16 septembrie 1996, Nicu Ceauşescu a fost internat, în stare gravă, la Spitalul Clinic Universitar din Bucureşti cu diagnosticul „ciroză hepatică”.

Peste două zile a fost transportat la clinica „Allgemeines Krankenhaus” din Viena, unde a decedat la 26 septembrie 1996. Avea doar 45 de ani.

Interesant este că şi cele 7 cadre MI condamnate la ani grei de închisoare la începutul lui 1990 au fost eliberate, fie la sfârşitul aceluiaşi an, fie pe parcursul anului 1991. Începând din 1996, odată cu schimbarea regimului Iliescu, în cazul Revoluţiei de la Sibiu au început să fie anchetaţi cei din Armată. O analiză amplă asupra „Dosarului Sibiu”, întocmit de procurorul Dan Voinea, veţi putea citi în ziarul „Adevărul” de mâine.

“Nicu Ceauşescu mi-a povestit că la ultimul congres i-a spus lu’ taică-su că ar fi bine să se retragă, dar a fost repezit imediat. Nicolae Ceauşescu nici nu a vrut să audă.”
Paula Iacob
avocata lui Nicu Ceauşescu
la procesul din 1990

“În Ajunul Crăciunului din 1990, Nicu era foarte afectat. Cu ochii în lacrimi mi-a spus: «Dacă nu era deşteapta aia de mama, amărâtu’ de taică-miu nu era acum sub pământ».”
Paula Iacob
avocata lui Nicu Ceauşescu
la procesul din 1990

„Se aştepta să fie executat!”

Avocata Paula Iacob este cea care l-a apărat pe Nicu Ceauşescu în procesul început în 1990. S-a apropiat atât de tare de cel mai celebru client pe care l-a avut de-a lungul carierei încât acesta îi spunea adeseori: „Nu putea să-mi dea şi mie Dumnezeu o mamă ca dumneavoastră”.

Paula Iacob spune că Nicu Ceauşescu a plătit pentru greşelile altora, iar el era conştient de asta: „Ceea ce s-a făcut atunci, la procesul lui Nicu Ceauşescu, a fost o reluare perfectă a modului în care acţiona Securitatea înainte de 1990. Eu am crezut în corectitudinea procesului, dar el a fost convins că va fi condamnat. I-am spus să aibă încredere, dar el mi-a zis să nu fiu naivă, că nu scapă fără 20 de ani. Când s-a dat sentinţa, s-a uitat la mine, mi-a făcut semn că «vedeţi doamnă, am avut dreptate». Când ne-am întâlnit prima dată, la Direcţia de Cercetări, în Calea Rahovei, el nu ştia că se desfiinţase pedeapsa cu moartea. Se aştepta în fiecare zi să fie executat!”

Multă lume susţine că dacă Nicu Ceauşescu n-ar fi plecat din Sibiu la 22 decembrie, nu i s-ar fi întâmplat nimic. „Pe 22, în jurul prânzului, am auzit la radio că se vorbea despre Ion Iliescu, folosindu-se descrierea «fostul lider al tineretului, el însuşi tânăr». Ştiind activitatea domnului Iliescu, am zis: «E clar. Îl cunosc, o să merg să vorbesc cu omul foarte bine»”, şi-a motivat Nicu Ceauşescu, la proces, decizia de a pleca la Bucureşti.

Drama de a fi fiul lui Ceauşescu

„După ce a fost condamnat, am vrut să cer o audienţă la Iliescu, dar Nicu a zis: «Nu doamnă, nu mergeţi să cerşiţi. Dacă o să mor în închisoare, o să mor, dar nu mor caii când vor câinii». Nicu mi-a spus că regretă că a plecat atunci din Sibiu. El voia să se pună la dispoziţia noii puteri, nu se aştepta să fie tratat în asemenea hal. Se aştepta să vină altcineva la putere şi el să ducă o viaţă normală. I-ar fi plăcut să fie profesor de fizică, fiindcă el avea facultatea. Mi-a zis odată: «Dacă mă întreba cineva dacă vreau să fiu băiatul lui Ceauşescu sau fiul unui inginer oarecare, aş fi ales pe loc a doua variantă»”, povesteşte Paula Iacob.

Cunoscuta avocată susţine că moartea lui Nicu Ceauşescu a avut câteva elemente suspecte: „Când a plecat la Viena, spunea că se simte foarte rău şi că nu ar vrea să moară.  «Am 45 de ani şi nu vreau să mor», aşa mi-a spus. Apoi, cu două ore înainte de a muri m-a sunat să-mi spună că a doua zi urmau să-i de drumul din spital. Era fericit şi optimist că totul merge spre bine. Clinica din Viena la care a fost internat era prea serioasă să-i spună că îi dă drumul, dacă era aşa grav. Am înţeles că Valentin, fratele lui, a vrut să vadă actele medicale, dar n-a putut. A fost vizitat de multă lume acolo, la Viena. Sunt nişte semne de întrebare”, afirmă Paula Iacob.

Nicu, condamnat pentru o afirmaţie făcută la beţie

Rechizitoriul pe baza căruia Nicu Ceauşescu a fost trimis în judecată şi condamnat la 20 de ani de închisoare conţinea pasaje halucinante, care confirmă faptul că fiul cuplului dictatorial trebuia scos vinovat cu orice preţ pentru morţii Revoluţiei de la Sibiu.

„După fuga dictatorului Ceauşescu şi a soţiei de pe acoperişul Comitetului Central, grupul de securişti şi miliţieni a pătruns în incinta unităţii militare 01512 prin escaladarea gardului, cu scopul de a ocupa unele puncte strategice, dar n-au reuşit, fiind dezarmaţi şi reţinuţi”, se menţiona în rechizitoriu. În realitate, miliţienii şi securiştii încercau să se adăpostească în unitate de furia manifestanţilor. Nu au fost dezarmaţi şi reţinuţi, ci împuşcaţi ca la plutonul de execuţie. 25 de cadre MI şi-au pierdut viaţa în acel măcel!

Rechizitoriul continuă: „În zilele imediat următoare (după 22 decembrie), când în diverse locuri ale municipiului Sibiu elemente de rezistenţă din cadrul Ministerului de Interne au continuat să tragă asupra populaţiei, au mai fost ucise încă 65 de persoane, iar alte 139 au fost rănite”. Afirmaţiile sunt mai mult decât absurde. Începând din seara de 22 decembrie Nicu Ceauşescu fusese reţinut, deci n-ar mai fi putut coordona o presupusă mişcare teroristă care a acţionat în zilele următoare.

În plus, din 23 decembrie, toţi angajaţii MI din Sibiu, inclusiv femeile de serviciu, fuseseră reţinute la Unitatea MIlitară 01512, deci n-ar mai fi putut să tragă asupra populaţiei. De asemenea, indivizii misterioşi care au tras din diverse clădiri după 22 decembrie n-au fost indentificaţi nici până astăzi, iar în rechizitoriul întocmit imediat după 1990 se afirma că făceau parte din Ministerul de Interne.

Diversiunea cu buletinul de identitate

Reţinut la UM 01512 în după-amiaza de 22 decembrie, Nicolae Pinciu, fost ofiţer de Securitate, susţine că totul a fost o înscenare pentru a pune cadrele MI în postura de complici ai lui Nicu Ceauşescu. „Nicu nu putea face singur genocid, trebuia să i se găsească şi nişte complici. Nouă ne-au rămas şi documente şi tot în sediu, când ne-au dus la UM 01512. Buletinul meu a fost găsit pe acoperişul Hotelului Continental, lângă o armă. De pe acest hotel s-a tras după 22 decembrie, ca şi din alte puncte, unde au fost găsite buletinele altor colegi de-ai mei. Noi eram reţinuţi, nu aveam cum să tragem de acolo, a fost o înscenare”, afirmă Pinciu.

Principalul moment de care s-au agăţat procurorii în acuzarea făcută la adresa lui Nicu Ceauşescu în 1990 s-a petrecut pe 17 decembrie 1989. Atunci, după teleconferinţa convocată urgent de Nicolae Ceauşescu în urma evenimentelor de la Timişoara, Nicu Ceauşescu s-a adresat celor prezenţi, printre care se aflau Aurel Dragomir, comandantul Garnizoanei Sibiu, Iulian Rotariu, şeful Inspectoratului Ministerului de Interne, şi alţii.

„Din acest moment suntem în stare de război. Armata, Gărzile, Internele, acţionaţi fără discuţii. Tragem fără somaţie, că nu ne înving ei pe noi!”. Această afirmaţie a primului secretar de la Sibiu a fost confirmată, la proces, de mărturia lui Aurel Dragomir. De asemenea, martorii  au confirmat că, în momentul teleconferinţei din 17 decembrie, Nicu Ceauşescu se afla în stare de ebrietate, lucru recunoscut şi de acesta.

„Îşi fac numărul şi pleacă”

Nicu Ceauşescu s-a apărat spunând că nu se referea nicidecum la populaţia civilă a Sibiului, ci la eventualele elemente străine care aveau să atace diverse instituţii, aşa cum fusese informat că se petrecuse la Timişoara. „Am spus că suntem în stare de război tocmai având în vedere atacarea de către anumite elemente străine, aşa cum ni s-a prezentat nouă. Nu a însemnat ca să facem uz de armă împotriva populaţiei municipiului sau judeţului Sibiu”, a declarat Nicu Ceauşescu în timpul procesului.

Acuzat că fiul Ceauşeştilor stă în puşcărie din cauza lui, Aurel Dragomir a solicitat o confruntare cu fostul prim-secretar de la Sibiu, pe care a obţinut-o în februarie 1994. „Că Nicu a zis «trageţi fără somaţie», a zis. E vinovat. Juridic, trebuie văzut raportul de cauzalitate. Am cerut confruntarea cu el pentru că eu eram acuzat că am minţit când am spus de acel ordin. S-au confirmat toate, cu punct şi cu virgulă. El, când a zis asta, era beat. Dar beţia este circumstanţă agravantă, nu atenunantă. E adevărat, la manifestaţiile din 21 decembrie nu a zis să tragem, a zis: «Lasă-i în pace, îşi fac numărul şi pleacă»”.

* acest articol, scris de cristian delcea si mihai voinea, a fost publicat in ziarul adevarul din data de 14.04.2010

Advertisements