Tags

, , , , ,

În serialul „Misterele Revoluţiei“, „Adevărul“ decriptează, de 57 de zile, marile enigme din decembrie 1989. Înainte de ultimele episoade din serialul nostru vă oferim o privire de ansamblu asupra investigaţiilor efectuate de „Adevărul“ în cazul Revoluţiei.

După succesul înregistrat, la finalul anului trecut, de serialul „Sfârşitul Ceauşeştilor”, ziarul „Adevărul” s-a concentrat asupra altor evenimente neelucidate din zilele tulburi ale Revoluţiei. Serialul „Misterele Revoluţiei” a debutat la 1 martie 2010, a strâns până acum 57 de episoade şi a atras, doar pe ediţia online a ziarului, câteva sute de mii de cititori! Înainte de episoadele finale, o retrospectivă se impune.

Încă de la început, „Adevărul” a abordat cele mai grele subiecte referitoare la Revoluţie. Pornind de la cazul concret al cetăţenilor URSS mitraliaţi de Armată, la 24 decembrie 1989, la Brădeşti, judeţul Dolj, serialul „Misterele Revoluţiei” a dezlegat enigma „turiştilor”.

Până acum se ştia doar că numărul cetăţenilor sovietici intraţi în ţara noastră crescuse considerabil în ultimele luni ale anului 1989. Aceştia circulau în maşini Lada sau Moskvici aliniate în coloană şi făceau uz de legitimaţiile de miliţieni sovietici atunci când erau opriţi de miliţienii români. Relevantă este şi solicitarea făcută, la 27 decembrie 1989, de Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul URSS la Bucureşti, către Ion Iliescu: „O serie de specialişti sovietici se află la periferie, cerem să le acordaţi ajutor. Sunt într-o situaţie grea”. Toate aceste informaţii au alimentat legendele ţesute în ultimii 20 de ani pe marginea implicării agenţilor KGB în Revoluţie.
Ofiţerii MVD, nişte „bişniţari”
Ambuscada de la Brădeşti a avut loc în dimineaţa de 24 decembrie 1989, când o coloană de cinci maşini cu numere străine se îndrepta în viteză mare dinspre Filiaşi spre Craiova. Anunţată că un grup de terorişti aflaţi în cinci maşini se îndreaptă spre Craiova pentru a arunca în aer Combinatul Chimic, Armata a blocat şoseaua cu două TAB-uri, iar la apariţia coloanei a deschis focul.

9 dintre cei 15 cetăţeni sovietici aflaţi în maşini au fost răniţi, doi dintre ei decedând ulterior la spital. Interviurile acordate pentru „Adevărul” de Ivan Lagutko şi de soţii Konstantin şi Ala Ceabaniuk, trei dintre cele 15 persoane prezente în coloana de maşini mitraliată la Brădeşti, dovedesc existenţa pe teritoriul României a unor agenţi sovietici, care oficial erau ofiţeri de Miliţie şi tranzitau ţara noastră pentru a face bişniţă cu marfă din Iugoslavia.

În 1989, Lagutko era căpitan în MVD (Ministerul de Interne al URSS), iar Sofia Demciuc, prezentă şi ea la Brădeşti, avea gradul de maior. Pentru a avea o acoperire cât mai solidă, grupul condus de miliţienii sovietici i-a „agăţat” într-o benzinărie pe soţii Ceabaniuk, simpli turişti care vizitaseră Belgradul. Ivan Lagutko susţine că el şi colegii săi n-au avut nicio misiune în România în decembrie 1989 şi că fuseseră în Iugoslavia în scopuri de bişniţă, dar sunt contrazişi de mai multe aspecte:

1. Aveau grade prea mari pentru a se preta la călătorii peste hotare în scopuri de bişniţă.

2. Sofia Demciuc s-a întors în România după un an şi jumătate pentru a recupera maşinile avariate. A venit cu un TIR cu număr de Rusia şi a spus că maşinile sunt obiecte de inventar

3. În spitalul din Filiaşi li s-a acordat un salon special şi au fost păziţi de maşini blindate, iar apoi au fost recuperaţi de Ambasada URSS din Belgrad.

Cioflină: „Nu mă cobor la mizilicuri”

„Adevărul” a dezvăluit că, pe lângă coloana de maşini din URSS, Armata a tras şi ­într-un autobuz cu localnici care făceau naveta la Craiova, rânind o persoană. Dumitru Cioflină, comandantul Unităţii Militare care a trimis în comuna doljeană dispozitivul care i-a mitraliat pe cetăţenii sovietici şi pe navetiştii olteni, priveşte cazul cu aroganţă. „Nu mă cobor la astfel de mizilicuri”, ne-a declarat Cioflină.

Adevărul despre Revoluţie

Serialul „Misterele Revoluţiei” a dezbătut pe larg mârşăviile înfăptuite de „grupul Iliescu” în decembrie 1989 şi a prezentat dovezi că noua putere a sunat la Moscova, că a mizat pe sprijinul (inclusiv armat) al sovieticilor. Totodată, v-am prezentat reţeaua KGB care a acaparat România după numirea lui Nicolae Militaru în fruntea Ministerului Apărării la 23 decembrie 1989.

După ce, anul trecut, am desluşit iţele masacrelor de la MApN şi de la Otopeni, în serialul „Misterele Revoluţiei” v-am prezentat alte diversiuni puse la cale de Nicolae Militaru (colonelul în rezervă Vasile Tonciu a povestit cum a fost trimis în pădurea Brăneşti pentru a se lupta cu nişte terorişti imaginari). „Adevărul” a scris şi despre documentele care au omorât moral Revoluţia şi despre tragediile oamenilor simpli prinşi la mijloc, între gloanţe, în „scenariul terorist”.

„Adevărul” v-a spus adevărul şi despre primele mineriade, din ianuarie şi februarie 1990. Am publicat interviuri cu oameni-cheie (Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma, Mircea Chelaru). În acelaşi timp am demarat şi o campanie de schimbare a denumirii străzilor botezate „Vasile Milea”, care n-a fost un erou!

Incursiune în bârlogul TVR

„Adevărul” a acordat spaţii importante evenimentelor petrecute la Televiziunea Română în decembrie 1989. Postul din Dorobanţi a fost dispozitivul principal de răspândire a diversiunilor. Începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, „emanaţii Revoluţiei”, în frunte cu Ion Iliescu, au pus stăpânire pe sediul TVR, au regizat „psihoza teroristă”, au lansat alte zvonuri alarmante şi au chemat populaţia să apere Televiziunea.

Reporterii „Adevărul” au pătruns în studiourile 4 şi 5, de unde s-au transmis mesajele către români, şi au vorbit cu personajele-cheie din „filmul Revoluţiei”. Teodor Brateş a fost amfitrionul Revoluţiei de la TVR şi omul care l-a prezentat pe Ion Iliescu foarte călduros, la 22 decembrie: „Fiul unui revoluţionar, unui patriot, el însuşi un patriot”.

Brateş, care este jignit şi astăzi pe stradă pentru că i-a bătătorit calea lui Iliescu spre sferele puterii, nu admite că ar fi fost un pion în scenariul Revoluţiei.

George Marinescu, vârful de lance al prezentatorilor programului de Actualităţi în 1989, a avut şi el un rol important în propagarea diversiunilor. La 22 decembrie, crainicul a trecut în câteva ore de la citirea comunicatului despre „sinuciderea trădătorului Vasile Milea” la susţinerea cu patos a Revoluţiei.

Apoi a anunţat că „sunt bombe la subsolul Televiziunii” şi a fost părtaş la prezentarea unei „maşinării infernale” – de fapt un secretizor pentru transmisiuni radio. „Da, am manipulat, fără voia mea!”, ne-a declarat Marinescu. După Revoluţie, George Marinescu a primit o slujbă bună la Guvern, fiind numit directorul televiziunii Executivului.

În acest climat de minciuni şi manipulări şi-au făcut apariţia la TVR şi revoluţionari care în noaptea de 21 spre 22 decembrie şi-au riscat vieţile la Baricada de la Hotelul Intercontinental. Doctorul Florin Filipoiu este unul dintre ei. El a citit la TVR, în după-amiaza de 22 decembrie, cerinţele tinerilor de la Inter. O zi mai târziu i-a fost interzis accesul în studiourile Televiziunii Naţionale. Surorile lui Corneliu Coposu, Rodica (77 de ani) şi Flavia (85 de ani), ne-au povestit şi ele, într-un interviu-fluviu, cum fratelui lor i-a fost interzis, de asemenea, accesul la „Televiziunea liberă”.

„După ce s-a «despărţit» Roman de Iliescu, fostul premier a scris o carte, «Libertatea ca datorie», unde spune ce s-a întâmplat atunci. A spus că, într-adevăr, el era la Televiziune, că l-a auzit pe Cornel prezentându-se şi voind să-i trimită un bilet lui Iliescu. Când a apărut biletul în studioul 4 au sărit Iliescu, Brucan şi Bârlădeanu şi au spus: «Oricine, dar ăsta nu!»”.

Revoluţia de la Sibiu: 99 de morţi şi niciun vinovat

Dincolo de interviuri cu personaje-cheie în decembrie 1989 (Sergiu Nicolaescu, Mihail Montanu, Cico Dumitrescu, Victor Atanasie Stănculescu), am dedicat nu mai puţin de 11 episoade Revoluţiei de la Sibiu!

Acolo, 99 de oameni şi-au pierdut vieţile (al doilea număr de morţi după Bucureşti), 272 au fost răniţi, zeci de clădiri au fost distruse. „Adevărul” a vorbit cu zeci de persoane direct implicate şi a reconstituit din mărturii şi documente evenimentele de la Sibiu. În oraşul de pe malurile Cibinului era nevoie de cât mai mulţi morţi şi de eticheta „terorişti„ lipită pe instituţiile Ministerului de Interne.

Miza era scoaterea din joc a lui Nicu Ceauşescu, fiul cel mic al cuplului dictatorial, care era prim-secretar al PCR în Sibiu. Acesta era popular în rândul localnicilor şi putea reprezenta o piedică în calea noii puteri.

Pentru atingerea acestui scop, la fel ca în alte oraşe-cheie din ţară, la Sibiu au acţionat o serie de diversionişti care au avut două mari „realizări”: crearea conflictului dintre Armată şi instituţiile Ministerului de Interne (Miliţie şi Securitate) soldat cu un adevărat măcel în după-amiaza de 22 decembrie 1989 şi alimentarea isteriei teroriste care a fost aproape să degenereze în război civil.

Măcelul

La 22 decembrie 1989, la Sibiu, a avut loc cea mai reuşită transpunere în practică a marii diversiuni de la Revoluţie: conflictul dintre Armata fidelă poporului şi Internele aflate în slujba regimului ceauşist. Aşezate faţă în faţă şi despărţite de o singură stradă, Unitatea Militară 01512 şi clădirile Securităţii şi Miliţiei au creat cadrul perfect pentru o astfel de diversiune.

Trăgători-diversionişti poziţionaţi pe blocurile din spatele Miliţiei şi Securităţii au tras asupra militarilor, care s-au considerat atacaţi din clădirile de vizavi. Impresia unui atac a fost amplificată de fuga disperată a unui grup de miliţieni, care au vrut să se adăpostească în curtea unităţii militare de furia manifestanţilor.

Cei de la UM 01512 i-au mitraliat ca la plutonul de execuţie, după care au declanşat un foc susţinut asupra clădirilor în care se aflau Miliţia şi Securitatea, transformându-le în nişte ruine. A fost unul dintre cele mai sângeroase masacre ale Revoluţiei (43 de oameni şi-au pierdut viaţa), susţinut vehement şi de la microfonul Televiziunii Române Libere, unde Teodor Brateş şi chiar Ion Iliescu îi înfierau pe „securiştii-terorişti” afirmând că aceştia au atacat populaţia şi Armata.

Goana după terorişti

După măcelul din 22 decembrie, la Sibiu s-a declanşat o adevărată vânătoare de terorişti: populaţia şi Armata au capturat toţi angajaţii din Ministerul de Interne, inclusiv femeile de serviciu, şi, în general, orice persoană care părea suspectă. Peste 500 de oameni au fost reţinuţi în bazinul de înot al UM 01512 ca suspecţi de terorism, aceştia fiind eliberaţi în totalitate până la finalul lunii ianuarie.

În căutarea teroriştilor, la Sibiu s-a tras inclusiv din elicoptere. „Adevărul” v-a prezentat mărturii ale civililor împuşcaţi din elicoptere, ale oamenilor cărora Armata le-a distrus casele, ale celor reţinuţi „la bazin” în condiţii inumane şi un amplu interviu cu colonelul în rezervă Aurel Dragomir, comandantul UM 01512 şi al garnizoanei Sibiu în momentul Revoluţiei. Considerat de mulţi drept principalul vinovat pentru cursul tragic al evenimentelor din Sibiu, Dragomir se apără spunând că generalul Stănculescu, la acea vreme ministrul Apărării, i-a spus să continue focul asupra Miliţiei şi Securităţii în după-amiaza de 22 decembrie.

Martori-cheie neaudiaţi niciodată

Imediat după Revoluţie, Nicu Ceauşescu a fost scos ţap ispăşitor pentru morţii de la Sibiu. „Prinţişorul” a fost acuzat de genocid şi condamnat la 20 de ani de închisoare. Şapte capi din fosta Miliţie şi Securitate din Sibiu au fost făcuţi complici şi condamnaţi la ani grei de puşcărie. „Adevărul” a demonstrat că totul a fost doar un scenariu pentru neutralizarea lui Nicu Ceauşescu. Atât el, cât şi ceilalţi şapte au fost eliberaţi până la sfârşitul lui 1992.

Ulterior, Revoluţia de la Sibiu a avut un nou dosar, în care cele mai multe capete de acuzare le aduna colonelul Aurel Dragomir. Din păcate, rechizitoriul alcătuit de procurorul militar Dan Voinea a fost un monument de incompetenţă. Voinea a copiat pasaje întregi din cărţi obscure scrise de foşti ofiţeri de Securitate, avizi de răzbunare.

Şi mai scandaloasă este atitudinea procurorilor vizavi de una din marile enigme ale Revoluţiei sibiene: avionul ROMBAC sosit în seara de 20 decembrie de la Bucureşti. „Adevărul” a prezentat mărturia lui Ioan Andrei, unui dintre pasagerii respectivului avion, care afirmă că în aeronavă s-au aflat 37 de bărbaţi necunoscuţi, care din câte se pare au instrumentat diversiunile care au avut loc la Sibiu în zilele următoare.

„Aş avea multe de spus, dar nu pot vorbi decât în 2040, când se vor împlini 50 de ani de la Revoluţie. E mai sigur atunci!», s-a rezumat să spună Eugen Nicoară, copilotul avionului ROMBAC trimis la Sibiu pe 20 decembrie ‘89. La Nicoară şi Andrei, procurorii nu au ajuns niciodată!

 * acest articol, scris de Mihai Voinea si Cristian Delcea, a fost publicat in ziarul “Adevărul” din data de 29.04.2010

Advertisements