Tags

, , ,

La 25 de ani, avea lumea la picioare. Fusese ”Rookie of the Year”, evolua la ”Chiefs”. Pe 29 iunie 1983 a scăpat un băieţel de la înec. Pentru viaţa sa, însă, running back-ul Joe Delaney nu a mai putut face nimic

Carolyn nu credea în astfel de poveşti. Nu, pe bune, nu era genul să accepte istorisiri cu fantome, întoarceri din mormînt ori spirite. Dar în noaptea aceea, în toamna aceea, a simţit o mînă pe spate. O mîna grea. S-a întors şi i-a zărit chipul. Dinţii albi, faţa prietenoasă, mustaţa mare, lipită de perciuni. ”You have to be strong!” a auzit. ”Nu, nu am cum!” ”Ba da, pentru ele! Trebuie! Voi fi alături de tine!”. N-avea nici o îndoială. Fusese Joe. Joe al ei! Da, da, da!

Nu ştia să înoate, dar s-a aruncat!
Pe 29 iunie 1983 plecase cu prietenii la Chennault Park, un loc de distracţii, în Monroe, Louisiana. Autoritaţile dezafectaseră locul, dar tocmai de aia iubea zona, era linişte, multă linişte. Pe-acolo rămăsese o groapă, vreo şase metri adîncime. Tot ziceau s-o astupe, dar ploaia o umplea. Devenise un fel de piscină. Atunci a auzit ţipetele de ajutor. Trei copii. Nu ştia să înoate, dar se putea ţine la suprafaţă. A salvat unul, l-a adus pe buza malului. S-a dus după ceilalţi doi…A mai scos unul…Apoi…A pierit. Şi el, şi cel de-al treilea, şi…

Carolyn, soţia, a trebuit sedată. Opt săptămîni a avut coşmaruri. 3.000 de oameni au participat la înmormîntare, dar ea nu-şi mai aduce aminte nimic. Decît microfoane şi blitzuri. Apoi, preşedintele Reagan, care i-a decorat soţul. Avea 25 de ani. Running back la Kansas City Chiefs, doi ani în care stabilise patru recorduri ce aveau să dăinuie decenii. Tatăl său, şofer, nici nu dorise să audă de fotbal american. Dar pentru el, puiul unei familii cu opt copii, ăsta-i era visul. Avea inimă mare de mic. Cînd a dat de primii bani, a plătit înmormîntarea unei foste profesoare sărmane…

Fata lui Delaney
Crystal, fetiţa cea mare, semăna leit cu el. Tamika, de şapte ani, îşi mai aducea aminte cum colegii o arătau cu degetul şi spuneau: ”Ea e fata lui Delaney, cel care salvează vieţi!” Joanna, cea mai mică, trebuia să fie băiat…Rămăsese cu toate trei, singură. Dar chipul lui Joe îi apărea de fiecare dată cînd avea nevoie. Crystal îl născuse pe D’Anthony, Joanna ajunsese la medicină, viaţa îşi urmase cursul. Ea, Carolyn, nu s-a recăsătorit, niciodată. Nici măcar nu şi-a dat întîlnire cu altcineva, a vrut să rămînă cu mirosul lui Joe.

N-a mai plîns. Ba da, o singură dată! Cînd a aflat că LeMarkits Holland, băiatul scăpat atunci, ajunsese în puşcărie. Trafic de droguri. Cerul căzuse pe ea. Cel de Sus îi luase viaţa soţului, i-o dăduse puştiului şi acesta o azvîrlise, nepăsător, pe fundul lacului din care renăscuse cu 25 de ani în urmă.

* acest articol, scris de Cătălin Oprişan, a fost publicat în “Gazeta sporturilor” din 30.05.2010

Advertisements