Tags

, , , , , , , , ,

Nu este o întâmplare, este o explicaţie. De la dreapta, populistă până la greaţă, la stânga cea oribil de ipocrită, toţi înalţii demnitari, toţi ciocoii, toţi baronii, toţi noii boieri mor, vocal, de grija românilor şi a educaţiei care li se oferă.

Realitatea e că mezina familiei Băsescu a studiat, o vreme, în Statele Unite. Rezultatele – le-aş spune dramatice – se cunosc. Băiatul lui Adriean Videanu a frecventat cel mai scump colegiu din lume, în Elveţia, şi urmează cea mai scumpă universitate din lume, departe, în Statele Unite ale Americii. Fiul lui Vasile Blaga studiază în Germania. Fiul lui Theodor Stolojan a ales Anglia, ca şi fiica liberalului Dan Radu Ruşanu. Fiul lui Miron Mitrea şi-a satisfăcut apetitul pentru educaţie aleasă tot în Germania. Băieţii lui Adrian Năstase au preferat Elveţia şi Italia.

Pe scurt şi pe înţelesul tuturor: sistemul de învăţământ din România este subfinanţat, umilit şi, în consecinţă, catastrofal. Trebuie evitat, aşa cum, dacă vrei să rămâi în viaţă, nu intri într-un spital din România. De aici ar trebui început şi, fiindcă e limpede că nu se va întâmpla aşa, tot aici se va sfârşi. Până la final, România va arăta la fel: o masă de manevră îndobitocită peste care domneşte, netulburată, o adunătură de specialişti în gargară şi „alba-neagra” cu bugetul public, marionete privilegiate în marele teatru istoric. În rest – excepţii care nu contează.

Ratând educaţia, România ocoleşte definitiv intrarea în normalitate. Rămâne o ţară de băştinaşi inculţi, cumpăraţi ieftin, care chiuie când sunt filmaţi şi se bat să intre în cadru şi să râdă ca proştii, dezvelindu-şi dinţii cariaţi. Aceasta este adevărata criză.

Şi, până la urmă, o ţară care tratează cu atâta deferenţă „vânzările anterioare” şi devoratoarele de poşetuţe, o ţară care aclamă şi votează demagogi parţial alfabetizaţi, copiii de suflet ai televiziunilor, hoţi ştiuţi şi metrese notorii, o ţară care promovează vivandierele nesătule, o ţară care îşi batjocoreşte eroii (chiar aşa, aţi aflat cine conduce, mai nou, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor?), o ţară care şi-a tratat profesorii cu flegme şi ospătarii cu „credite neperformante” până i-a făcut moguli buni, poate că nu merită decât această moarte lentă şi gălăgioasă. Şi acea scârbă cu care sunt priviţi, dintotdeauna, gândacii. 
* acest articol a fost publicat in “Adevarul” din 01.06.2010
Advertisements