Tags

, ,

De la ce ne-am luat? Nimeni nu mai ştie

Există un cetăţean uitat în afara stadionului acestui scandal, rămas fără bilet în toată vrajba care jerbează între Naţională şi presă. O să-i spunem generic cetăţeanul minus 25/15 la sută. Cetăţeanul care consumă produsele de pe spatele/faţa tricolorilor şi pe cele dintre două critici la TV. To’arăşu’ tîrînd o plasă sau purtînd o bască scămoşată, nenea în pantaloni cu genunchi, arătînd abulic chiar şi cînd e treaz de toată viaţa care o ia razna pe lîngă el. Asta e România. Aia pe care o ignorăm pentru că ne pute. Nici miros de păşuni austriece, nici aer condiţionat de studiou. Nervii lor fără noimă şi replicile noastre fără recul trec pe deasupra capetelor cu gurile căscate. O ţară de terase pline şi pămînturi goale zîmbeşte hăbăuc la acest spectacol. Nu pricepe mare lucru. Şi se scarpină moromeţian pe sub bască : “De la ce s-or fi luat, bre ?!”.

De la nimic. Aşa e la noi. Totul trebuie să se facă scrîşnit, în ciuda a ceva sau a cuiva, aidoma unui personaj în budigăi dintr-o scenă clasică, mort de frică şi dîndu-şi palme ca să se stîrnească. Aşa ştim noi. Înainte de orice să părăsim tot ce mai apoi pretindem că iubim. Jucătorii vin la Naţională pentru că trebuie, banderola e aruncată în aer către înapoi ca un bucheţel al miresei şi, supremă pedeapsă, sîntem blestemaţi cu tăcerea mieilor mereu mergînd la tăiat. În contrapartidă, echipa e o harababură adormită. Presa e de doi lei – cine zice un leu jumate, o dată, de două ori…? – drept pentru care fotbaliştii sînt aliniaţi la zid în ordinea gafelor. O atmosferă minunată, perfectă pentru reconstrucţie. Cele 20 de minute de speranţă din meciul cu Ucraina au sfîrîit sub acidul resentimentelor. Ca de obicei ne jucăm micul meci naţional la nivelul gioalelor. Post mortem va urma repriza a doua: cine e de vină? Ce prostie!

Cetăţeanul stă aiurit. Se uită mut. Apoi mută. Pe scandalul politic. Va sări în sus la vreo victorie şi va bea aceeaşi cantitate de şpriţ de-o fi să fie înfrîngere. În aburii existenţei pulsează o singură întrebare: mai avem o Naţională? Lovitura de început a acestei interpelări tăcute o au tricolorii. Aşa a hotărît că e în legea firii singurul arbitru pe care nu-l putem acuza că ne fură.            

* acest articol, scris de Radu Naum, a fost publicat în “Gazeta sporturilor” din 01.06.2010

Advertisements