Tags

, ,

Noului antrenor al Stelei îi place riscul. Vine în orice condiţii

“E posibil orice!”, “Pregătiţi-vă, mai e un pic!”, “Luni e la antrenament!”. Contrar aparenţelor, nu e vorba de FC Sfîrşitul Lumii, ci de Steaua, unde se aşteaptă venirea iminentă a noului antrenor.

Piţurcă ştie să producă suspans. Inclusiv în materie de acte. Amînă semnarea contractului, pînă îi vor fi îndeplinite toate cele 666 de condiţii sau pînă va ajunge la concluzia că unele dintre ele erau nerealiste. Dacă n-ar fi făcut deja concesii faţă de pretenţiile iniţiale, s-ar zice că ezită. Că, după misterul demn de lansarea unui blockbuster, se ascunde teama de capcanele din Ghencea. A cerut “investiţii masive”, garanţii bancare pentru eventuale transferuri. Apoi s-a mulţumit subit doar cu procente din eventuale vînzări. Şi s-a oferit să finanţeze achiziţiile de jucători.

Nu e doar un pas înapoi. E ditamai flic-flacul, care-l aduce pe poziţie de egalitate cu restul tehnicienilor care au antrenat Steaua. Piţurcă se numără şi el printre cei care urmăresc postul din Ghencea cu înfrigurarea cu care ai urmări un inorog. Spune şi el, în sinea lui: “Steaua nu se refuză!”. Asta-l face la fel de vulnerabil ca Hagi, Dorinel Munteanu sau Lăcătuş, în raport cu şefii clubului.

Steaua va avea încă un antrenor gata să-şi calce pe orgoliu ca să lucreze (sau nu, e posibil orice!) la cea mai titrată echipă din Liga 1. Chiar dacă se recomandă ca un personaj din filmele lui Tarantino, un fel de “Omul care rezolvă problemele privindu-le fix între ochi”, Piţurcă se află într-o situaţie mai ingrată decît Stoichiţă. Trebuie, vorba patronului, să conceapă “proiecte pe termen lung cu rezultate imediate”. Cu precizarea că în vocabularul practicat în loja Stelei, “imediat” înseamnă “cît ai bate din palme”, iar “termen lung” poate însemna orice, numai “termen lung” – nu.

Deocamdată, Piţurcă are rezultate provizorii. A obţinut o pauză de respiraţie de la suporteri. Şi promite să armonizeze fostele glorii cu schema de personal a clubului. E un lucru bun, firesc. Dar vi-l amintiţi pe Lăcătuş preşedinte în Ghencea? Vă mai amintiţi cum a plecat?

Cît despre construirea unei echipe, noul antrenor se pare că mizează mai mult pe flerul din dotare, care l-a ajutat să remizeze cu Franţa şi Italia, decît pe valoarea lotului sau pe bugetul de transferuri. A avansat cîteva pariuri: pariul cu nostalgia (Neaga, Roşu, Dorel Stoica), pariul cu tinerii (ieftini, dar puţini), pariul “Petre Marin nu e de neînlocuit”. Asta-l deosebeşte de ceilalţi antrenori ai Stelei: îi place să rişte. Rămîne de văzut pe socoteala cui.

* acest articol, scris de Maria Andrieş, a fost publicat în “Gazeta sporturilor” din 10.06.2010

Advertisements