Tags

, , ,

Iunie, anul trecut. Bucureştiul canicular îl întâmpină indiferent pe bărbatul acesta ciudat.

Charles Villa-Vicencio este sud-african, un alb care a fost închis pentru că a susţinut cauza negrilor. Mai târziu a jucat un rol fundamental în trecerea suportabilă de la un regim criminal la democraţia imperfectă. Charles Villa-Vicencio accentuează fiecare cuvânt: „Mulţi dintre cei care au susţinut apartheidul nu au fost, în mod esenţial, nişte oameni răi. Pur şi simplu, nu s-au oprit măcar o clipă pentru a gândi”.

Temele mari – moştenirea complexă a colonialismului, exploatarea, rasismul, subdezvoltarea întreţinută a majorităţii, „utilă economic” minorităţii, sacrificarea justiţiei punitive în numele reconcilierii – se scurg în vară. În context, în chip greşit, fotbalul pare un lucru mărunt. E Mondialul african tributul lui Blatter, o periculoasă accelerare a globalizării, ce e?

Charles Villa Vicencio zâmbeşte. A învăţat să creadă în puterea magică a culturii populare. Apoi vorbeşte despre Nelson Mandela, comiţând o imprudenţă: „Toate hotelurile din capitală au camerele rezervate pentru un termen nelimitat – ziua funerariilor sale”. Nelson Mandela va trăi luna aceasta, la 91 de ani, probabil, ultimul său Mondial.

Turneul final ajunge în Africa de Sud poate prea devreme. Da, e riscant. Dar opriţi vuvuzelele o clipă şi gândiţi-vă la acest miracol: fotbal în toate culorile acolo unde istoria s-a scris doar în alb, negru şi sânge.

* acest articol a fost publicat în “Adevarul” din 10.06.2010

Advertisements