Tags

, , ,

Aveam 10 ani, ţineam cu Franţa, graţie programei şcolare care-mi fixase, dintr-a doua, prima limbă străină cea a lui Voltaire, după cum spuneau ei, şi Platini, după cum credeam eu. Nu ieşeam afară, în faţa blocului, pînă cînd nu-mi scriam gros cu cretă albă pe spatele unei bluze de trening albastre numărul 10.  Pe faţă încercam să conturez un cocoş, furasem creta roşie şi galbenă de la ora de geografie, dar la desen nu am fost niciodată vreun Picasso. 

Andrei Vochin: aici.

Azi începe Mondialul. Şi, cine ştie de ce, probă supermă a schizofreniei dulci ce ne stăpîneşte, cînd ne gîndim cum ar fi fost acolo nu ne imaginăm cu fotbaliştii de azi, ci cu cei de ieri. Pe Hagi, pe Popescu şi pe Dan Petrescu îi văd acolo, în iarba din umbra elefanţilor, ei îmi lipsesc încă, lor le rămînea sarcina să se descurce în faţa lui Kaka. Poate doar Chivu s-ar fi calificat în această echipă, virtuală desigur, imposibilă desigur, o echipă existentă doar mintea noastră, dar o echipă care are tot dreptul să se alinieze azi la startul Mondialului, nu, nu în numele semifinalei cu Brazilia la care nu a ajuns, ci în numele caracterului ei.

Cătălin Tolontan: aici.

Decît să mă deplîng pe mine şi pe ai mei (Bravo, Sportuleţule!), voi prefera să-mi bocesc eşecurile favoritelor mele (Argentina, Brazilia, Olanda), căci cam aşa prevăd, fără să mă hazardez în pronosticuri ferme şi orgolioase cînd, dacă stai să te gîndeşti, chiar Spania asta copleşitoare va juca totuşi fără Messi

Radu Cosaşu: aici.

Advertisements