Tags

, , ,

Orice cuvânt articulat este o formă de totalitarism, observa un mare scriitor. Este adevărat. Adevărat este şi că un comportament similar creează un gen. Genul forumistului nu este lipsit şi de un geniu, geniul nenorocirii. Forumistul este, prin excelenţă, nenorocit şi distructiv. În textul acesta se vor folosi cuvinte articulate, nu din necunoaştere a acestor realităţi, ci dintr-o comoditate a exprimării. Vorbim despre forumistul acela. Îl ştiţi.

În ansamblu, forumiştii români seamănă cu o haită de maidanezi dezlănţuiţi într-o orgie „uro”. Nu există statuie, oricât de înaltă, care să scape de mizeriile din adâncurile lor. Forumul este încă o idee bună pervertită de derbedeii scăpaţi de sub control şi de vizitele
la psihiatru.

Ca şi în emisiunile televizate, buna-creştere, precum şi buna-credinţă trec aproape neobservate. Decenţa, toleranţa, dialogul îi sunt străine forumistului. Ura sa nu cunoaşte nuanţe. Îi este egalată doar de prostie. Forumistului îi repugnă elitele şi se regăseşte în balta clişeelor. Detestă intelectualii, evreii, ungurii, negrii, ţiganii, homosexualii (nu şi lesbienele).

Destul. Destul s-a spus şi s-a crezut că forumiştii aceia sunt într-o infimă minoritate. Nu sunt. Nu este oribil? Sigur că este. Dar, ca şi pe stradă, în concertul infernal al claxoanelor, care nu sunt altceva decât înjurături, sunt mulţi şi periculoşi.

Forumiştii se urăsc şi între ei, developând, la fiecare „comentariu”, o sociopatie violentă. Comportamentul tipic al forumistului este cel al onanistului, prin excelenţă solitar. Bieţii forumişti, ca şi bieţii onanişti, merită compătimiţi. Maratonişti pe culoarul micilor disperări personale, forumiştii vor să se facă auziţi, deşi sunt incapabili să formuleze idei proprii şi să gestioneze concepte coerente. Preferă, fireşte, să rămână sub masca anonimatului, cum fac dintotdeauna laşii.

Ziarele trebuie urgent să îşi modereze forumurile. Igiena spaţiilor publice, fie ele şi virtuale, nu este un lux. Este o formă de minim respect pentru jurnalişti, cei care, aşa cum observa un alt mare scriitor, umplu spaţiile albe dintre machetele publicitare.

Există, tăcută, o masă enormă de cititori educaţi, alungaţi de insuportabilul miros de latrină care s-a impregnat în forumuri. E timpul ca vocea lor să se facă, din nou, auzită şi respectată.

Există şi această minunată definiţie a democraţiei, dată chiar de un internaut pe site-ul ziarului „Le Monde”, indexată, ca ştire de coloană, în revista „Dilema veche”: „Ce-i marfă într-o democraţie este că orice imbecil poate să îl facă de două parale pe orice om inteligent şi cultivat”. Da, e marfă, da, e frumos, dacă frumos este cuvântul, dar…

* Am publicat acest articol în “Adevărul” din 10.08.2010

Advertisements