Tags

, , ,

Un reporter „Adevărul“ a testat virtual, timp de două luni, îndrumările „afaceriştilor“ de pe internet care te învaţă să faci bani din click-uri. Forumurile online sunt agresate de ceva vreme cu anunţuri despre „cum să faci bani pe net“. Reţeta este miraculoasă, dar rezultatele sunt zero.

Un candidat ideal care să facă bani pe net este acela căruia nu-i place „să umble la interviuri” şi să dea de „şefi urâcioşi”. Este genul care vrea să fie „liber în graficul de muncă”, dar să aibă un salariu „stabil şi bun”. Mai mult, unei astfel de persoane îi place să lucreze de acasă, fără ca veniturile să-i fie afectate. Dacă acest scurt profil ţi se potriveşte ca o mănuşă, eşti persoana potrivită.

Acestea sunt principalele aptitudini cerute de „postacii” care aruncă pe site-uri anunţuri cu „Vrei să faci bani pe net?”. Ca să nu pară o „şmecherie”, aceştia înfierează în anunţurile lor ţepele şi practicile neortodoxe întâlnite pe internet şi garantează cinste şi onoare: „Niciun fel de înşelătorie, sponsorizare de început sau taxă de start în afaceri”.

„Ai nevoie de internet şi de un calculator conectat la reţea şi un minimum de cunoştinţe în accesări de site-uri online… Restul depinde doar de tine şi de cât de multă stăruinţă îţi dai. Lucrul e mai mult legat cu căsuţa de e-mail.” Cam aşa suna un anunţ de pe forumul ziarului „Adevărul”.

Mai departe, eventualii candidaţi sunt încredinţaţi de succesul în afaceri pe net: „Îţi ofer şansa să câştigi sume substanţiale de bani din confortul casei tale. Tot ce trebuie să faci este să trimiţi emailuri, petrecându-ţi două-trei ore pe zi în faţa calculatorului. Cu cât munceşti mai mult, cu atât câştigul va fi mai mare.

100-300$/ SĂPTĂMÂNĂ”.

M-am hotărât să-i scriu şi să aflu ce trebuie să fac pentru obţinerea unui venit suplimentar.

Angajarea

Cu o adresă de corespondenţă electronică proaspătă şi goală, i-am trimis – emoţionat, ca în prima zi de lucru – un mail „angajatorului” online, cu un mesaj anume la rubrica „Subiect”. (Nu se face rabat de la astfel de reguli!) În scurt timp am primit primul set de instrucţiuni: scriere respectuoasă, la persoana a II-a, corectă gramatical, fără diacritice.

Primesc şi mulţumiri pentru „încrederea acordată”. Cu o rigoare de ceasornicar elveţian, mi se recomandă: „Citiţi cu atenţie informaţiile date. Este foarte important! Toate instrucţiunile vor trebui îndeplinite cu o maximă PRECIZIE, cum vor fi descrise mai departe”.

În site-ul muncii

La primul pas aflu că munca va consta în următoarele: „1. Să puneţi anunţuri pe internet; 2. Să controlaţi de două-trei ori pe zi adresa de e-mail şi să trimiteţi la toţi mesaje; 3. Să ţineţi o mică bază de date pentru dumneavoastră cu cei cu care conlucraţi ca să nu vă încurcaţi în contacte; 4. De câteva ori pe lună să primiţi în portofelul dumneavoastră din internet banii pe care îi veţi câştiga, proces care va începe încă din prima zi de lucru. Astfel, toată munca se va limita la apăsarea tastelor de la calculator: Poştă, Copy, Paste, Răspuns, Trimitere”. 

Ceaţa persistă şi după această explicaţie, nefiind specificat ce trebuie să trimiţi, dar sunt consolat că ceea ce fac îmi va oferi o „plăcere anume”. Şi de această dată primesc avertizări că „în reţeaua de internet există mulţi escroci” şi asigurări că „această afacere e total legală, fără înşelătorii, fără legi încălcate conform constituţiei României şi a Moldovei”.

(Patronul meu o fi de peste Prut?) „Plăcerea” se face deodată simţită, când angajatorul mă anunţă că instrucţiunile nu costă nimic, sunt „absolut gratis”, fără sponsorizări sau alte taxe. Plăcerea se transformă în extaz atunci când vine vorba din nou de bani: „Acesta e un proiect foarte reuşit pe internet, în care lucrează deja mii de oameni şi fiecare câştigă atât cât vrea, în dependenţă de cât timp oferă acestui proiect”.

Angajatorul începe să mă înveţe să câştig bani

În capitolul „Pasul 2″ primesc un link cu numele angajatorului în coadă. Îl accesez şi ajung pe un site de sondare a opinie publice în limba engleză. Site-ul colectează păreri despre alte site-uri, ca să le gâdile orgoliul şi să le ia bani. Numai că site-urile au, toate, legătură cu făcutul banilor virtuali. Pe prima pagină scrie ce bani pot câştiga: de la un dolar la 25 de dolari pentru fiecare sondaj online făcut, 1,25 dolari pentru fiecare prieten care se loghează şi bonusul de şase dolari la înregistrare.

Introduc nişte date în site, cum sunt sfătuit, alegându-mi un nume de utilizator. Mai departe, pe pagina respectivă găsesc mai multe link-uri. (Mişcările îmi sunt ghidate minuţios de fişierul cu instrucţiuni pe care l-am primit de la îndrumătorul meu.) Fiecare link reprezintă un sondaj disponibil şi, prin urmare, îmi aduce bani.

Cum procedez

Dau click pe primul link, ajung în altă pagină, unde mi se oferă bonusul de şase dolari dacă voi continua. Click mai departe şi sunt atenţionat că voi vedea două câmpuri libere. Mă uit în instrucţiuni ce trebuie să fac: „Trebui să le îndepliniţi în limba engleză cu aprecieri despre site-uri. Pentru a vă uşura munca, vă ofer două răspunsuri pe care puteţi să le introduceţi: «It is an excellent site!/ E un site excelent! » şi «I shall advise it to all!/ Am să-l recomand tuturor!».

Mai dau trei click-uri pentru ca aprecierile mele să ajungă la gazdele sondajului şi gata, am terminat primul pas. Merg mai departe şi ajung la pagina iniţială, de un verde aprins, mai atrăgător ca dolarul. Au mai rămas patru link-uri pe care trebuie să le dau gata urmând aceiaşi paşi, folosind aceleaşi aprecieri favorabile.

„Pentru toate vizualizările veţi primi 26$”. Fals! Am primit 27 de dolari, pentru că am prins un bonus al lunii octombrie, dar şi înscrierea la o tombolă al cărei premiu este de 500 de dolari. Pe site scrie că un tip cu numele RajenPa**** a câştigat acest bonus luna trecută. Ce norocos…

Remuneraţia, după click-uri

Prin urmare, sunt fericit că doar în 5 minute am făcut 27 de dolari. Numai că, aflu din instrucţiuni, „pentru primirea banilor în contul dumneavoastră trebuie să fie minimum 75$. Astea sunt cerinţele site-ului”. Mă gândeam că, dacă într-o zi am făcut atâţia bani, am să câştig binişor.

Însă m-am bucurat degeaba: după primul meu succes n-a mai apărut niciun sondaj, n-am mai avut de lucru două luni. Apoi am primit bomba, citind cu atenţie instrucţiunile de la rubrica „Întrebări frecvente”: nu poţi câştiga mai mult de 550 de dolari pe an, şi nu nelimitat, cum mi-a promis angajatorul.

Moştenirea unei „afaceri” de pierdut vremea

Mai departe, am trimis linkul meu de înregistrare angajatorului, ca să primesc al doilea set de instrucţiuni. A sosit în zece minute. Nu, nu pot să revendic cei 27 de dolari câştigaţi în prima zi. Încasarea se face – prin diverse metode cunoscute în cazul tranzacţiilor pe internet – atunci când ajungi la 75 de dolari.

Aflu, în continuare, că de aici înainte e nevoie să pun osul la treabă: „Trebuie să vă faceţi o nouă adresă poştală pentru participarea la proiect, pentru că veţi primi multe scrisori electronice şi există posibilitatea să vă încurcaţi în ele. Mai departe, trebuie să scrieţi un anunţ de angajare, ca şi al meu (de tipul celor postate pe internet – n.r.)”.

Vânătoare de şomeri

Recomandarea angajatorului meu este să postez anunţuri de genul celor publicate de el pe site-urile cu locuri de muncă pentru fiecare oraş în parte. El a publicat şi-n ziare online, deci e harnic. Pentru ce trebuie să fac asta?

„Când cineva îşi caută un loc de muncă, scrie mai întâi oraşul în care el trăieşte şi apoi pe cele de lângă el.” Numai că, spre deosebire de anunţul lui, patronul îmi recomandă ca eu să-mi public numele şi neapărat telefonul, ca să arăt că sunt afacerist serios. Şi obligatoriu, la spaţiul cu cerinţe pentru viitorul angajat, sunt îndrumat să trec: „stăruinţă, atenţie, răbdare”. Voi avea cert clienţi, iar eu trebuie să le răspund frumos, trimiţându-le instrucţiunile pe care le-am primit la rându-mi. Cam asta a fost tot. Sunt lăsat de capul meu cu mesajul: „Vă urez să aveţi succes! Şi încă ceva: nu staţi degeaba!”

Concluzia? M-am transformat fără să ştiu – deşi intuiţia îmi spunea că nu aşa se câştigă un venit cinstit – într-un „postac” de anunţuri „Vrei să faci bani pe net?”, pentru a-mi atrage colaboratori. Colaboratori care mi-ar aduce fiecare câte 1,25 dolari atunci când se înregistrează pe site-ul respectiv, pentru ca eu să ating pragul de 75 de dolari, fără de care nu pot încasa „salariul”. Este doar unul dintre numeroasele exemple de „metode” de făcut bani care au împânzit mediul online. N-au nicio legătură cu sondajele online reale.

„Acest sistem nu poate aduce încasări apreciabile”

Valentin Mănescu, project manager al companiei Webecom, spune că sistemele de acest gen funcţionează după modelul „multi-level marketing”, cunoscut şi la noi. Iar mecanismul de afiliere este următorul: cu cât un utilizator reuşeşte să convingă alţi utilizatori să îndeplinească o acţiune, acesta primeşte o anumită răsplată.

„Ca specialist în marke-ting, pot spune că cele mai multe sisteme de acest gen nu pot aduce încasări apreciabile. Nu cred că se poate vorbi la nivel general de ţepe în acest domeniu, deoarece majoritatea utilizatorilor, în speţă cei aflaţi la nivelurile inferioare, nu vor depăşi pragul minim pentru a-şi încasa banii. Cei care au de câştigat sunt administratorii site-ului şi, de cele mai multe ori, cei care promovează acest tip de activitate”, precizează Valentin Mănescu.

Pe de altă parte, continuă el, funcţionarea site-urilor de acest gen – căci sunt şi unele serioase! – încalcă foarte multe principii de realizare a cercetărilor de piaţă: „Cei care trebuie să facă analiza datelor colectate nu vor putea niciodată să valideze corectitudinea lor. Lipsa unui eşantion reprezentativ va conduce la finalizarea unei cercetări care nu reflectă realitatea. Firmele care plătesc aceste cercetări o fac doar pentru a avea un anumit număr de respondenţi, nefiind interesate de calitatea datelor colectate”.

” Ca specialist în marketing, pot spune că cele mai multe sisteme de acest gen nu pot aduce încasări apreciabile.”
Valentin Mănescu
project manager
Webecom

* Florin Marin, Adevărul, 12.01.2010

Advertisements