Tags

,

Batjocorirea statuii care tocmai aniversează o sută de ani a devenit «o tradiţie». Autorităţile sunt resemnate.

Cumplite veştile ce ne vin de la Galaţi. A fost furată – nu se mai ştie exact în al câtelea an consecutiv (al 12-lea? al 17-lea?) – mâna (dreapta) de marmură a muzei lui Mihai Eminescu. Batjocorirea ­statuii care tocmai aniversează o sută de ani a devenit „o tradiţie” şi, ca în faţa oricărei „tradiţii” locale (ninsori iarna, inundaţii vara), autorităţile sunt resemnate. Municipalitatea – după cum anunţă ziariştii gălăţeni – a ales să îşi facă un stoc de drepte din marmură.

Totuşi, 2011 nu a fost, iată, mai rău decât anii precedenţi, căci, informează „Viaţa liberă” din Galaţi, mâna a ajuns pe mâini bune, chiar dacă, spre deosebire de trecutele furturi, a fost şi mâzgălită. Povesteşte Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii V.A. Urechia: „Mâna a ajuns la mine graţie prietenului Maximilian Popescu Vela, care, împreună cu soţia,  a recuperat-o din parc. Se plimbau şi doamna Viorica a zărit-o, sub nişte crengi şi frunze, au luat-o şi mi-au adus-o”.

„Viaţa liberă” din Galaţi a urmărit cazul îndeaproape şi a consemnat şi această declaraţie a viceprimarului Nicuşor Ciumacenco, care mă lasă, mărturisesc, descumpănit: „Mâna a dispărut şi pentru că în parc nu mai sunt gardieni, de la reducerea posturilor la Poliţia Comunitară. Îmi pare rău că noi, ca oraş, ne facem de ruşine prin astfel de întâmplări. Pentru a nu se mai întâmpla aşa ceva, vom monta o cameră de luat vederi”. 

Muzeograful şi artistul Gheorghe Andreescu, la care se merge, inevitabil, cu mâna muzei, este, la rândul său, dezolat: „Nu sunt fericit în această perioadă, căci este devastat un monument şi numele meu este asociat cu astfel de fapte negative, dar să luăm lucrurile aşa cum sunt. Mereu se întâmplă, înainte de 15 ianuarie sau 15 iunie, să dispară mâna, se profanează statuia, lucruri făcute, spun eu, de oameni care nu sunt sănătoşi la cap. Trag un semnal de alarmă, ca muzeograf, că statuia trebuie protejată, într-un spaţiu închis, ca marile opere italiene. Oricât ar costa, trebuie să salvăm prestigiul şi onoarea lui Eminescu şi, dacă vreţi, onoarea gălăţenilor”. Dar nu e doar atât! Nu, dragi cititori! Nu, dragi iubitori de poezie! Nu!

„România liberă” a notat şi această furie a poetului Corneliu Antoniu, preşedintele filialei Galaţi-Brăila a Uniunii Scriitorilor: „Este firesc ca în oraşul ăsta să se întâmple astfel de acte de vandalism vizavi de monumentele de cultură, atât timp cât la Galaţi nu sunt recunoscute instituţii de cultură precum filiala Galaţi-Brăila a Uniunii Scriitorilor. E firesc ca statuia să fie vandalizată în oraşul în care o stradă poartă numele lui Ventura, cel mai mare duşman al lui Eminescu! La Galaţi, Ventura a făcut prozeliţi care ocupă funcţii importante. Ne aşteptăm ca într-o bună zi acestei statui să i se dea foc şi să fie spartă cu picamerul!”.

Cum? Cum mai poate fi salvat prestigiul gălăţenilor? Ce e de făcut cu această mână a muzei târâtă în plin Caragiale? Ce? Eminescu să ne judece. 

*Adevărul, 16.01.2011

Advertisements