Tags

, , , ,

Incepe. Stelistii au venit la Kiev gatiti ca pentru o gala.

 Poate ca romanii umbla neatent in propria ograda, dar la balurile de soi au grija sa puna pe ei cele mai bune haine, ca satenii de demult in ziua pozei de buletin. Olaroiu are privirea pierduta, tulbure, de la sfarsitul meciului cu Middlesbrough. Stropi de sudoare ii brazdeaza fruntea. Pe chipul sau, mereu incrancenat, concentrarea si deznadejdea par gemene.

Ghionea pluteste peste niste ucraineni pierduti: 1-0. Undeva intre banca de rezerve si cer, Oli are pieptul cald, ca dupa un ceai fierbinte. Iata ca si pe figura sa se poate imprima fericirea. Nu trec zece minute, Rebrov sprinteaza ca in tinerete, cand colinda careurile adversarilor in pasi de dans cu Sevecenko: egalitate. Olaroiu se intuneca din nou. Vali Badea plonjeaza spre glorie. Ii fura o sarutare: Steaua a luat-o iar inaintea lui Dinamo: 2-1. Tehnicianul schiteaza un zambet.

Dica suteaza irezistibil, mingea cocheteaza cu vinclul, care nu-i rezista: 3-1. Olaroiu arata Europei un zambet. La pauza, pe culoarul care ducea spre gazonul in care se transa titlul de “regina a Estului”, antrenorul trage cu nesat din tigara. Smechereste, cu chistocul palmat. Oficialii UEFA nu agreeaza fumatorii. Toti iubesc insa invingatorii.

Inca din startul celei de-a doua reprize n-a mai avut stare pe banca si a iesit foarte des la margine, idemnandu-i pe stelisti sa nu stea in propria jumatate de teren. Invataminte de la Middlesbrough.  De aceea, finalul il prinde pe Olaroiu cu bratele prea scurte pentru a-si imbratisa soldateii care au triumfat pe frontul din Kiev.

Dica trasese linie: 4-1, umilitor pentru jucatorii de la curtea lui Surkis. Galagia lui Becali e acum doar o musculita care bazaie suparator. Dar are si el dreptul la aplauze. Atata timp cat in marea de entuziasm mai gasim o insula de luciditate. De ajuns cat sa nu confundam careul de “saispe” metri cu arta bunei guvernari.

* EVZ, 14. 09.2006

Advertisements