Tags

Clisee. Copii schilozi, impartasind frateste caldura cu cainii vagabonzi, orfelinate cu prunci “alintati” cu scaltoace peste capatani acoperite de calti in care colcaie paduchii, carne vie vanduta ieftin, curve parasutate la toate colturile strazilor intunecate, traficanti de droguri proaste, cersatori soiosi, suti dibaci, justitiari fara lege. Toti needucati. Sau uituci ai lectiei de a fi om. Peste ei, doar o plapuma subtire de parveniti. Romania in oglinda lumii civilizate.

Realitati. Partide politice golite ideologic, manate in tranta democratica de dorinta de a controla resursele publice. Forte insensibile la binele comun, care nu se reprezinta decat pe sine. Factori de decizie virusati, un mediu balcanic, cu politicieni abili in carciumi, incompetenti in a imboldi spre un dram de coeziune sociala.

Elevi din mediul rural dezertand in grup. Abandon scolar mai mare ca oricand, o generatie de fii ai satului cu studii sub cele ale parintilor (nu sunt metafore – statisticile o confirma). Mii de pui de “daco-romani” condamnati la o viata intr-o economie de subzistenta, fara niciun fel de pregatire profesionala. Fii ai pamantului scurmat cu degetele in era internetului.

Scoala, mediul in care ar trebui sa creasca romanii de maine, este devalorizata. Fara motivatie, uneori fara cunostiinte, dascalii de azi instruiesc niste tineri confuzi. Nicio raza de lumina nu razbate din ungherele prafuite ale scolii romanesti. Cartea nu mai asigura succesul social, proverbele sunt desuete. Altele sunt caile, altele modele. Profesorii apar in prime-time doar cand le ghiortaie matele suficient de tare incat sa se auda la “Victoria”. Doar cand un golan mai strapunge cu sisul vreo eleva “usoara”. Doar cand se mai fraudeaza un Bac, o Capacitate.

In Romania, sindicalismul e prost inteles si prost gestionat. Din greve au castigat mereu cei care au santajat mai abitir. Moi, poate incompetenti, poate dezintersati, liderii profesorilor nu au obtinut decat amanari si batai tandre pe umar pentru cei pe care ii reprezinta.

Fara viziune, fara buget consistent, fara proiecte, fara vointa, invatamantul e lasat sa moara. Fara lumanare. Scoala poate incepe. Sunt indeplinite toate conditiile sa ascundem iar jegul sub pres. E o scoala a urii, in care se bat cap in cap profesorii care nu mai pot sau nu mai stiu si invataceii bezmetici. Asistati de pe margine de galeria celor care sfideaza logica, uitand (ignorand?) ca o natiune de neinvatati e o natiune de sclavi.

Reusitele personale sunt rare, ca in sport, unde cresc mari campioane din bazine fara apa, si gropi de nisip pline cu namol.
Solutii? Putina rutina a discursului, o pantomima a interesului, folosita in prag de inceput si in buza incheierii anului scolar. Niste maruntis azvarlit unui corp profesoral prea extins.

Aici cresc, mandrii ca brazi, viitorii palmasi ai Europei, avortati de dezinteresul general in tomberonul civilizatiei. Clisee? Realitati?

EVZ, 15.09.2006

Advertisements