Tags

,

Zilele de pauza la Mondial. Deconectata de la fotbal, parca vara e la fel ca intotdeauna. Asfaltul e sfasiat sub ascutisul tocurilor, caldura devine sadica: ii place sa te vada chinuit, stors.

Zilele de pauza la Mondial. Prilej sa constati  mirat ca ziua incepe sa se micsoreze. Fara halate albe, microbistii se comporta ca doctorii de ocazie. Multi dau diagnostice cum ar clipi, stiu pe de rost retete “din batrani” (“Mie imi zici de Italia si Germania? Astia il au pe dracu` in sange, trebuie luati pe jos…”), altii sunt rezervati in privinta sanselor unora sau altora de a merge mai departe. Freamata de nerabdare sa vada cum va evolua situatia.

Germania? Mai romantica decat oricand. Tancurile de altadata au senile cu miros de crini. In fata, Klose si Podolski se desprind din marcaj cu viteza cuvintelor de iubire de pe buze, intre indragostiti. Apararea scartie, iar la mijloc e Ballack, ca o punte intre doua lumi. Daca rezista, Germania devine de neoprit.

Argentina? Pekerman are o trupa de spiridusi, dar ii tine incorsetati tactic. Daca Tevez, Messi, Saviola si Riquelme fug din casa construita de senor Jose,  totul se poate narui. Dar, la fel de bine, Messi si amicii pot incheia Mondialul cu zambetul poznasilor, dupa o tabara plina de sotii. Dorintele tehnicianului ameninta, clipa de clipa, visele pustanilor de a planta, din glezna, floricele pe tot terenul. Ii inhiba. Dar sud-americanii sunt revolutionari de profesie. “Dictatorul cu DVD” sa se teama!

Italia? Castiga cinic, dar castiga. Ori in fotbal, ca si in viata, fraierii stau acasa si invingatorii iau cascavalul (de la Mitica Dragomir citire). Italia e o mare echipa, chiar si atunci cand evolueaza meschin. E o fatalitate tandra, un paradox cu care traiesc cei indragostiti de salvatorii de patrie, de la Paolo Rossi la Roberto Baggio si Francesco Totti. Italia are vocatie de invingatoare. Au o scoala a victoriei care te scoate din minti. Sau te seduce. E Cupa Mondiala gata sa cedeze avansurilor unor Don Juani sireti?

Ucraina? Fotbalistii lui Blohin sunt  aterizati din paginile lui “Nascut in URSS”. Toti ar paria ca sferturile vor fi ultima lor treapta. Numai ca Ucraina joaca fotbal ca si cum la finalul partidelor nu trebuie sa mai ramana nimic. Pentru Sevcenko ecuatia e simpla ca ordinul unui general sovietic: castigati sau muriti!

Anglia? Inestetica, greoaie. In spectacol se dau doar nevestele care asalteaza magazinele cu aplombul unor profesioniste in “shopping”.  Daca Beckham si Crouch devin campioni mondiali, fotbalul viitorului suna rau. Si totusi, Terry, Lampard si Gerrard merita titlul. Eriksson trebuie sa rezolve aceasta ecuatie. Daca stie.

Portugalia? Aduce mult cu Romania de altadata. Dar, ca si “tricolorii”, lusitanii au o boala grea. Ai nostri aveau “hagidependenta”, portughezii, “decodependenta”. Pot imbratisa trofeul, dar nu pot inlatura senzatia ca s-ar petrece din pura intamplare.

Brazilia? Au schiopatat cum schiopatau cainii pe care copiii din fata blocurilor comuniste ii puneau sa se intreaca lovindu-i cu pietre. Ronaldinho e un Atlas, cu cerul presiunii unei lumi pe umeri. Se clatina, dar, cat inca e in picioare, totul se poate schimba. Brazilia a venit la turneul final in ipostaza fecioarei atat de frumoase incat tot pamantul trebuie sa se invarta in jurul ei. Suntem gata sa cadem secerati de farmecul Braziliei, dar ea nu e gata sa-l ofere.

Franta? “Cocosii” au reusit deja sa obtina imposibilul. Povestea de succes a lui Zidane si Vieira are o continuare pe masura.  In chipul strabatut de rani al lui Franck Ribery se oglindeste orgoliul unei Frante roase pe dinauntru. Francezii sunt batrani, obositi, dar gata sa dea un pumn in gura oricui ar indrazni sa le aduca aminte. In asta consta forta lor, in furie. Reverenta gratioasa cu care Zizou va iesi din arena va fi mai degraba zbaterea unui taur, care nu vrea sa moara nici atacat de zeci de toreadori. Spania poate depune marturie.

Zilele de pauza la Mondial iti dau ragaz sa te gandesti la ce ai vazut . Si sa visezi ce vrei sa mai vezi. Rabdare, peste cateva zile vara va fi din nou la fel ca toate celelalte…

* EVZ, 29.06.2006

Advertisements