Tags

,

L-am urmarit atent pe Adrian Mutu in acest sezon. Am facut-o cu un soi aparte de curiozitate, a celui care cauta pacatosi care se mantuie inca din viata.

N-am crezut ca va reusi sa se ridice din paginile revistelor de mondenitati pentru a reintra pe gazon. Intr-un tip care a ajuns pana la granita penalului este greu sa te increzi.

Cat timp va ramane doar un fotbalist, lui Mutu ii va fi bine. Si la Juventus, si la Al Hillal sau Dinamo. Oriunde. Il recomanda ambitia si talentul. Numai ca talentul poarta cu sine, ca un revers al medaliei, o serie de capricii.

Iar Adrian a dovedit din plin ca este un om croit din bucati egale de geniu si mofturi. A calarit gloria ca un jocheu vicios, muscand potficios din faima, ratacind prin bordeluri de lux, prizand prafuri fine  Cu un zambet lat, cu gesturi de “baietas”, incomodate vizibil de alaiul de zorzonele, cu trupul ascuns dupa un strat gros de tatuaje, Mutu a experimentat “uratul”. A pozat voluptos, s-a expus ca un manechin, a plonjat in paturile divelor, ratacind ca un Ulysse modern printre nimfe.

Ajuns pe fundul prapastiei, a alergat ca un nebun dupa stralucirea pierduta. Cand parea ca ajunge pe culmi, tentaculele “caracatitei Moggi” il trag din nou in gauri negre. Chiar si inocent, Mutu a fost un paravan pentru afaceri murdare.

Probabil e teribil de ghinionist, de vreme ce chiar de numele lui a ales « Nasul» Moggi sa se foloseasca, spaland bani. Mutu ar fi trebuit sa ne arate ca este doar un artist, fie si al gazonului, care s-a prabusit fiindca se simtea parasit, singur. Nu un derbedeu scapatat la averi si high-life.

Dupa un an asa si asa, tras de sfori sau pe sfoara, Mutu e intr-un punct critic, cu viitorul pe masa procurilor sicilieni si garda financiara italiana la usa vilei.

Trebuie sa stie ca spectacolul de-abia incepe. Povestile pacatosilor care scapa din ghearele mafiotilor si se mantuiesc inca din viata se vand chiar mai bine decat aventurile mingicarilor cu starletele prono.

* EVZ, 22.05.2006

Advertisements