Tags

, , , ,

„Adevărul“ continuă dezvăluirile despre ce s-a întâmplat, de fapt, în decembrie 1989, în România. După succesul înregistrat cu „Sfârşitul Ceauşeştilor“ şi serialele „Misterele Revoluţiei“ şi „Secretele Mineriadei“, „Adevărul“ şi-a asumat un nou proiect de amploare.

În 2010, între 1 martie şi 8 mai, „Adevărul” a susţinut, în 64 de episoade, un serial intitulat „Misterele Revoluţiei”. Multe dintre întrebările despre decembrie 1989 şi-au găsit atunci răspunsul. Tot multe au rămas nerostite. Un an mai târziu, „Adevărul” e pregătit pentru o nouă rundă de dezvăluiri. Serialul „Misterele Revoluţiei” reîncepe astăzi şi îşi propune să ajungă departe.

Reporterii angrenaţi în acest maraton jurnalistic, ei înşişi tineri, ar fi preferat, desigur, o Revoluţie de Catifea, dar, în decembrie 1989, în România, a curs sânge pe străzi şi au murit oameni înainte de vreme. Neavând de ales, pentru a ajunge la esenţa jurnalismului – faptele -,  un anotimp încheiat au urmat calea clasică: pre-documentare, muncă de teren, zile şi, uneori, nopţi de interviuri, au adunat mărturii şi fotografii; mii de file din dosare şi cărţi şi-au pierdut secretele.

Minciunile primordiale

Metodologia folosită la această continuare a serialului „Misterele Revoluţiei” pleacă de la acest adevăr statistic, dar nu elementar: dintre cei 1.116 de morţi ai Revoluţiei,  957 au fost ucişi după fuga cuplului Ceauşescu. Cum şi de ce? Diversiunea teroristă propagată de Televiziune, interesul grupării „emanaţilor” grupaţi în jurul lui Ion Iliescu de a nu pierde puterea, amestecul agenţilor străini – şi de la Est, şi de la Vest – sacrificiul Timişoarei pentru libertate – toate acestea au fost, deja, îndelung explicate.

La întrebarea „De ce?”, unele răspunsuri se ştiau. „Adevărul” a aflat şi „Cum?”. Cum s-a murit la Constanţa, la Buzău, la Brăila, la Braşov, la Giurgiu, la Craiova, la Târgovişte. Răspunsul e surprinzător şi nu va fi uşor de gestionat: mulţi dintre „eroii” Revoluţiei nu au nicio legătură cu eroismul. S-a murit mult din prostie, din exces de zel, dar şi mai mult în urma psihozei teroriste întreţinute de mijloacele mass-media, controlate de tandemul Iliescu-Brucan. Nu doar atât: la Giurgiu, de pildă, şase oameni au murit călcaţi de o maşină de lapte condusă de un şofer beat care avea în dreapta o maşină de spălat despre care s-a crezut, oricât de absurd ar părea, că este un terorist!  

După 12.09

Decembrie 1989, Revoluţia la Brăila  Foto: arhiva adevărul

„Adevărul” a separat morţii care s-au jertfit de cei care au fost victime ale unor accidente absurde (la Brăila, de exemplu, un militar beat, care dansa pe acordurile sălătăreţe ale unui acordeon, şi-a descărcat, din greşeală, arma într-un coleg). Au fost excluse din acest serial oraşele unde „Decembrie 1989″ a cunoscut, deja, o clarificare, cele despre care s-a scris complet, cele care implică, în primul rând, represiunea ceauşistă, oraşe ca Timişoara sau Cluj-Napoca.

România nouă a pornit, în urmă cu 21, de la mai multe minciuni primordiale, dintre care două sunt fundamentale: „emanaţii spontani” ai Revoluţiei şi eroismul de masă al românilor. Luând la pas oraşele ţării, reporterii „Adevărul” au reuşit să demonteze aceste mituri, bine întreţinute în ultimele două decenii.

Românii care au ieşit în stradă după 22 decembrie, ora 12.09, au fost, oricât de trist ar fi adevărul, figuranţi într-o contrarevoluţie şi, uneori, carne de tun. După ce va termina de prezentat ce s-a întâmplat în oraşele în care s-a murit inutil la sfârşitul lui decembrie 1989, „Adevărul” va demara un nou serial, care se va concentra exclusiv pe deconspirarea escrocilor cu certificate de revoluţionar. Revoluţia va fi, în sfârşit şi definitiv, separată de impostură. 

Oraşele cuprinse în serial

1. Constanţa
2. Buzău
3. Brăila
4. Braşov
5. Craiova
6. Ploieşti
7. Giurgiu
8. Iaşi
9. Târgovişte
10. Bucureşti

Revoluţia, tragicul şi comicul

Buzău ’89: aspect revoluţionar cu Ceauşescu răsturnat

„Adevărul” a separat deja şi ce este tragic de ce este comic în principalele oraşe de pe harta revoluţionară a României, deşi în cele mai multe locuri sunt aproape de neseparat. Nu vor lipsi din serial dezvăluirile „hard” – cum s-au făcut pregătiri pentru întâmpinarea sovieticilor la Aeroportul de la Mihail Kogălniceanu, de lângă Constanţa, ce rol a jucat Securitatea în diversiuni, ce rol a avut generalul Marin Pancea, omul lui Nicolae Militaru, în marile masacre de la malul Dunării.

Un general român, dovedit agent KGB de Securitatea lui Ceauşescu, îşi va spune, pentru prima dată, istoria. Veţi afla ce rol nefast a jucat generalul Dândăreanu la Buzău şi de ce la Brăila, unde
s-au tras 150.000 de cartuşe (!), militarii şi membrii Gărzilor Patriotice au fost puşi să asigure paza unor clădiri aflate faţă în faţă, fără să fie anunţaţi unii de ceilalţi, şi cum au dat ordine ofiţerii.

Ah, Buzău, Buzău…

Dimensiunea profundă a prefacerilor revoluţionare a fost însă comicul de situaţie: aşa a fost la Buzău, unde revoluţionarii i-au furat căciula
tovarăşului prim-secretar Cotoi, i-au furat căciula şi el plângea.

Plângea Cotoi!

O strălucită sinteză a revoluţiei buzoiene a reuşit-o un fost şofer la o unitate militară unde s-au întâmplat mari grozăvii: „Nu a fost Revoluţie, domnule. A fost o convenţie a lui Iliescu, a zis că Ceauşescu a ros prea mult şi hai să-l dăm cu cracii-n sus că se trăieşte mai bine. Dar uite că nu se trăieşte”. Revoluţionarii de ieri sunt astăzi fie oameni mari, la Bucureşti, fie mici şi mijlocii dregători prin judeţ (excepţie făcând cei care, lipsiţi de simţ practic, au ajuns muritori de foame).
La Constanţa, un ţigan lăutar, Lazăr Cercel (decedat în 2001), aştepta să intre în audienţă la primul-secretar al Judeţenei de partid. Când a văzut ce şi cum e cu Revoluţia, l-a dat afară pe „tovarăşul prim” şi s-a pus în locul lui. Aşa a început democraţia.

Aşa a fost şi la Giurgiu, unde Ion Drăgan, revoluţionar şi el, i-a aruncat aceste vorbe mari unui suspect de terorism, care tocmai mânca o friptură: „Sunt evenimente în ţară, fierbe lumea şi ţie ţi se vede arma la piept. Nu te supăra, pune-o pe masă, măcar”. Notabil la Giurgiu este că militarii mai cred şi acum că teroriştii au fost străini, căci i-au văzut şi aveau fundul bombat, cum îl au, îndeobşte, străinii. Aşa a fost şi la Ploieşti, unde revoluţionarii au plimbat un plop pe străzi, în răspăr cu anunţul lui Nicolae Ceauşescu, de la ultimul Congres, cum că s-o întoarce capitalismul în România când o face plopul pere. Mai merită, poate, menţionaţi şi militarii înmuiaţi de fete cu câte-o floare înfiptă simbolic în ţeava puştii. De murit s-a murit şi în Prahova. Un soldat s-a împuşcat, rănit din dragoste. A intrat şi el acolo, la grămadă, cu eroii Revoluţiei.

Trăieşte Lupu, n-a murit!

Aşa a fost la Craiova, unde Revoluţia a început de la o coadă la rahat. Aşa este până în ziua de azi la Brăila, unde Titi Crăcănatu e temut pentru ce a făcut în democraţie, dar respectat pentru ce a făcut la Revoluţie, unde tovarăşul-prim Lungu a tot fost ales primar în tranziţie, până când s-a prăpădit săracul de bătrâneţe, unde sculptorul Lupu s-a trecut şi el pe monumentul dedicat eroilor brăileni, laolaltă cu martirii. Şi trăieşte Lupu, n-a murit.

Strigătele Revoluţiei

” Oamenii e fiare, scapă cine moare!”
Gheorghe Dăogaru
lider comunist din Braşov

” E plin de beţivi în oraş, o să ajungem la ruşine.”
revoluţionar anonim din Constanţa

” Cine mama dracu’ să te atace la Buzău? Terorişti? La Buzău?!”

Nicolae Husu
şofer la UM 01640 în timpul Revoluţiei

” Un american aş fi vrut eu să prind! La noi, la Brăila, aşa a fost vorba: că vin americanii să ne omoare.”
Cristian Popescu
revoluţionar din Brăila

” Am omorât un om. Îmi rad mustaţa. Nu voi mai purta mustaţă în viaţa mea.”
ofiţer al Armatei Române la Revoluţia din Giurgiu

” A fost reperată o Dacie neagră cu terorişti. Vine din Băicoi şi se îndreaptă drept spre noi.”
anunţ la microfon de la balconul Casei Albe din Ploieşti

” Stăteam la coadă la rahat când a început Revoluţia. Am lăsat rahatul şi am strigat «Libertate!», «Libertate!»”
Toma Velici
 revoluţionar din Craiova

” Ne-au zis că Securitatea e cu noi, cu poporul. Când au început să mă bată, nu ştiam şi m-am supărat. ”
Vasile Vicol
revoluţionar din Iaşi

De la Ceauşescu la libertate

Serialele anterioare  –  „Sfârşitul Ceauşeştilor” şi prima parte din „Misterele Revoluţiei”  – au ajuns în cărţile semnate de Grigore Cartianu, au fost comentate la televiziuni, iar pe marginea lor s-au ţinut dezbateri academice.

A doua parte din „Misterele Revoluţiei” nu-şi propune să rescrie istoria, dar are ambiţia de a oferi un tablou cât mai fidel despre ce era România în decembrie 1989, despre starea jalnică a Armatei şi duplicitatea maselor populare. Argumentele sunt numeroase. La Buzău, armata română s-a aflat şi în misiune de autodistrugere – soldaţi s-au automutilat, au călcat pe minele pe care tot ei le plantaseră.

În toată ţara, cei mobilizaţi să strige „Ceauşescu – PCR!” şi să înfiereze huliganii de la Timişoara s-au trezit, cum-necum, în doar câteva zile scandând „Libertate! Libertate!”. România rămâne ţara unde milioane de membri de partid, fie el şi comunist, au dispărut într-o singură noapte.

* Am scris şi publicat acest articol în “Adevărul” din 04.04.2011

Advertisements