Tags

, , , , , , ,

Complotiştii, sprijiniţi de URSS, încercau să preia conducerea României prin împuşcarea mortală a lui Nicolae Ceauşescu. La finalul anilor ’80, grupul care complota împotriva dictaturii, format din ofiţerii Nicolae Militaru, Ştefan Kostyal şi Radu Nicolae şi din civilii Iliescu şi Măgureanu, şi-a radicalizat acţiunile.

Constanţa a fost epicentrul unei mişcări clandestine a cărei finalitate se dorea a fi o lovitură de stat militară de tip sud-american. Complotiştii, cu sprijin sovietic, încercau să preia conducerea prin împuşcarea mortală a lui Nicolae Ceauşescu. Armele ar fi urmat să fie obţinute de la o unitate militară din comuna Mihail Kogălniceanu, printr-un document fals creat de câţiva croitori din Constanţa. Muncitorii constănţeni urmăreau ca prin acţiunile lor să provoace prăbuşirea dictaturii comuniste, care le afecta viaţa de zi cu zi. Grupurile lui Iliescu şi Militaru urmăreau numai să dea o lovitură de stat. „Adevărul” a urmărit traseul personajelor care au populat această poveste despre clandestinitate, cu aspecte de film prost cu spioni. 

Un croitor, un barman şi un cojocar

În 2003, Gheorghe Chiricescu, croitor din Constanţa, a finalizat un manuscris intitulat „Vremea ticăloşilor”. Este o broşură pe care nu a trimis-o niciunei edituri, din lipsă de fonduri. Ticăloşii din titlu sunt oamenii alături de care croitorul a complotat la un plan de ucidere a lui Nicolae Ceauşescu: Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi căpitanul de rangul I Radu Nicolae. 

În 1986, Gheorghe Chiricescu nu era un muritor de foame, dar traiul fără căldură iarna, lipsa alimentelor şi corupţia din sistemul de sănătate l-au împins să confecţioneze câteva sute de manifeste împotriva regimului comunist. Fiul său, Savian Chiricescu, îşi aminteşte: „Tata a început să facă manifeste în 1986. Un fost miliţian de la Miliţia economică i-a furat nişte medicamente care nu se găseau în România. I le adusese un navigator. Atunci i s-a pus lui pata”.

Chiricescu a răspândit manifestele, în martie 1986, în câteva cartiere din Constanţa. Apoi, acţiunea s-a repetat cu sprijinul lui Ioan Oprea, barman la Hotel Parc din Mamaia, care avea un laborator foto şi multiplica manifestele. Lui Chiricescu şi lui Oprea li s-a alăturat apoi Nicolae Alexe, de meserie cojocar.

Chiricescu era rudă de gradul trei cu Radu Nicolae, căpitan de rangul I, personaj implicat deja în mişcarea de complot de la nivel înalt, alături de Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, şi de generalii Ioan Ioniţă (fost ministru al Apărării, decedat în 1987), Nicolae Militaru şi Ştefan Kostyal. Radu Nicolae a făcut legătura între grupul muncitorilor din Constanţa şi grupul comuniştilor cu studii în URSS, căzuţi în dizgraţia lui Ceauşescu.

Gheorghe Chiricescu scria în cartea sa: „Radu Nicolae a venit la mine acasă şi, din vorbă în vorbă, am ajuns să-i spun despre manifeste. Nu i-a venit să creadă. După ce i-am arătat unul, mi-a spus: «Chiricescule, nu mai face nicio mişcare până nu îţi spun eu! Vom avea mult de lucru, vreau să ai în jurul tău numai oameni care ştiu să păstreze un secret»”. De aici, grupul muncitorilor constănţeni intră sub umbrela ofiţerilor.

1987: Vizita lui Militaru la Consulatul sovietic

La scurt timp, Radu Nicolae i-a înmânat lui Chiricescu trei texte care să apară pe manifeste. Mesajul îndemna la înlăturarea familiei Ceauşescu de la putere, nicidecum a comunismului din România. Pe lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu, complotiştii se mai temeau şi de influenţa lui Nicu Ceauşescu, mezinul familiei, cel despre care se spunea că urmează să preia conducerea RSR după „domnia” tatălui său. Se mai remarcă ura militarilor faţă de cadrele Securităţii, care la Revoluţie vor deveni „teroristo-securişti”. „Manifestele astea au fost făcute sub semnătura Frontului Salvării Naţionale”, îşi aminteşte Claudiu Alexe, fiul complotistului Nicolae Alexe.

Acţiunile grupului de la Constanţa s-au intensificat în 1987, anul în care generalul Nicolae Militaru a început să frecventeze acest oraş. Militaru a povestit, la 23 septembrie 1993, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, cum a decurs vizita sa la consulatul sovietic din Constanţa: „În 20 august 1987 m-am deplasat la Constanţa personal şi m-am dus la Consulatul General Sovietic. Făceam parte din Tratatul de la Varşovia, ştiţi foarte bine. Nouă ne era teamă extraordinar de mult, nu ne-a plăcut ambiguitatea, chiar a lui Gorbaciov, şi m-am dus acolo, am intrat la consulul general şi am pus trei întrebări. I-am arătat cartea de vizită. A plecat de lângă mine şi după vreo douăzeci de minute a venit şi mi-a dat răspuns la cele trei probleme. La prima problemă: că Uniunea Sovietică nu are niciun fel de motiv şi nu se va amesteca niciodată în treburile interne ale României. Deci, ca atare, faceţi ce vreţi. A doua chestiune: că noile autorităţi vor fi imediat recunoscute de către guvernul sovietic. Şi a treia problemă, care era cea mai fierbinte, cea mai importantă: nu se va repeta ceea ce s-a întâmplat în august 1968 în Cehoslovacia. I-am băut coniacul cu care mă servise şi cafeaua, am plecat cu o extraordinar de mare satisfacţie. Ăsta a fost singurul contact care a existat, de care ştiu eu, unde am fost implicat eu personal”.  Ultima frază este, evident, o minciună.

„Militaru i-a trimis o scrisoare lui Gorbaciov”

Întrebat în ce calitate a mers la Consulatul Sovietic, Militaru a răspuns: „În calitate de cetăţean român, general român. Nici n-am ştiut cum îl cheamă pe consul. La intrare, mi-am dat cartea de vizită. Am stat de vorbă cu el vreo 30 de minute. Mi-a plăcut discuţia cu ăsta. Blama şi el situaţia”. Într-o mărturie lăsată în cartea lui Chiricescu, Radu Nicolae susţine că, de fapt, cu acea ocazie, Nicolae Militaru i-a trimis o scrisoare lui Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. „Generalul Militaru, prin curierul Consulatului Sovietic de la Constanţa, a trimis o scrisoare lui Gorbaciov, foarte curajoasă. «Sunteţi de partea lui Ceauşescu sau de partea poporului român?». Orice s-ar spune, generalul Militaru nu a fost un om slab, ci un om hotărât, care ştia că nu mai poate da înapoi. Era tot timpul atent la mişcările grupării Iliescu-Măgureanu, pe care o considera o grupare interesată doar de acapararea puterii. De fapt, se urmărea doar înlocuirea lui Ceauşescu. După înlăturarea acestuia, noua dictatură, un fel de Perestroika, avea ca scop o democraţie socialistă de tip suedez”.

„Mitraliere!”

Ştefan Kostyal, general cu Academia Militară făcută la Moscova, tras pe linie moartă de Ceauşescu pentru suspiciunea de spionaj în favoarea sovieticilor, era un apropiat al generalului Nicolae Militaru şi totodată un pilon de bază în organizaţia clandestină de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu. Despre vizita lui Militaru la Consulatul Sovietic din Constanţa, Kostyal are informaţii că de fapt acesta a mers acolo pentru a cere armament. „Militaru s-a dus la Constanţa, ăia l-au primit, au stat de vorbă şi nimic! Dar ulterior mi s-a spus mie, mi-a fost foarte neplăcut. Adică aberaţii de astea, nu ştiu! Mitraliere! Ce mai cereau de la ei. Şi deranjau oamenii! Ei aveau încredere în grupul nostru până la o limită. Până la a nu ne trăda!”, a declarat Kostyal la Comisia Decembrie ’89.

Răpuşi de cancer

Niciunul dintre muncitorii constănţeni implicaţi în complot nu mai este în viaţă. Croitorul Gheorghe Chiricescu a murit în 2007, iar barmanul Ioan Oprea şi cojocarul Nicolae Alexe au decedat în 2004. Tustrei au murit de cancer.

30 de minute a durat discuţia dintre generalul Nicolae Militaru şi consulul sovietic de la Constanţa, la întâlnirea din 1987.

“Generalul Nicolae Militaru era tot timpul atent la mişcările grupării Iliescu-Măgureanu, pe care o considera o grupare interesată doar de acapararea puterii. De fapt, se urmărea doar înlocuirea lui Ceauşescu.”
Radu Nicolae
fost căpitan de rangul I

“Militaru s-a dus la Constanţa, ăia l-au primit, au stat de vorbă şi nimic! Dar ulterior mi s-a spus mie, mi-a fost foarte neplăcut. Adică aberaţii de astea, nu ştiu! Mitraliere! Ce mai cereau de la ei. Şi deranjau oamenii!”
Ştefan Kostyal
general în rezervă

Mesajele celor trei manifeste

– „Generali, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, ostaşi! Până când veţi mai îngădui unui impostor să transforme oastea ţării în cohorte de salahori, în timp ce trupele Securităţii se lăfăie în cazărmi, terorizând poporul?”

– „Cetăţeni! Cereţi MAN (n.r. – Ministerul Apărării Naţionale) să ancheteze pe Elena Ceauşescu cu privire la modul cum a gestionat fondurile încasate cu ocazia cutremurului şi a inundaţiilor, modul cum a obţinut titlurile universitare şi academice, autenticitatea lucrărilor apărute sub semnătura ei!”

– „Studenţi! Cultura românească se află în mare primejdie. Organizaţi-vă şi puneţi-vă în fruntea muncitorilor. Cereţi ca un depravat ca Nicu Ceauşescu să fie înlocuit din fruntea organizaţiei voastre. Scuturaţi de pe trupul ţării păduchii ruşinii – informatorii Securităţii!”

Complotul în „vremea ticăloşilor”

Virgil Măgureanu, omul care a ştiut mereu după ce colţ să aştepte   Foto: Mediafax

BOSCHETARUL ŞI PLĂCINTA

Generalul Militaru a fost adus la Constanţa pe 23 august 1987, de către Gheorghe Chiricescu. Acesta a scris în cartea sa: „Radu Nicolae mi-a cerut să vin urgent la Bucureşti cu maşina. A fost o întâlnire scurtă. M-am trezit în maşină cu generalul Nicolae Militaru. Misiunea mea era deosebit de delicată. Generalul trebuia adus în Constanţa. Autoturismul mi-a făcut multe probleme. Cu frâna defectă, am ajuns cu bine la Constanţa”.

Aici, pentru a-i pune în dificultate pe cei care îl filau, Militaru a schimbat maşina. Savian Chiricescu, fiul lui Gheorghe Chiricescu, îşi aminteşte: „L-am preluat şi l-am dus până la Violeta Alexe. Acolo s-a schimbat de haine, l-a preluat Claudiu Alexe şi l-a dus la Consulatul Sovietic. Cum dracu’ să nu intre la Consulat dacă toţi au fost KGB-işti? Radu Nicolae, care mi-era rudă, mi-a spus-o pe faţă, după Revoluţie, că el a colaborat cu KGB-ul: «Cum să te mai mint când eu am stat cinci ani în Rusia?». El a fost primul comandant de submarine nucleare. Cinci ani de Siberia. Vorbea perfect ruseşte. Şi mi-a recunoscut: «Da, mă, normal că am colaborat cu ruşii»”.

Claudiu Alexe, adolescent în 1987, s-a aflat în maşina care l-a dus pe Militaru la Consulatul Sovietic: „Eu trebuia să-l filez, să văd dacă era urmărit. Era un fel de film prost, pentru că, dacă era urmărit, nu-l puteam ajuta pe el cu nimic. Şi eu, la rândul meu, am fost filat”. De teama urmăritorilor, generalul îşi schimba foarte des hainele şi purta ochelari fumurii.

FILAJUL

Militaru a ieşit din Consulat după două ore. Cartea „Vremea ticăloşilor” continuă istoria acelei zile: „După aceea, devenise mai vorbăreţ şi ne-a asigurat că totul se desfăşoară conform planului”. În noaptea de după vizita la Consulat, Militaru a fost cazat la Violeta Alexe, tânăra fiică a lui Nicolae Alexe. Complotiştii constănţeni şi Nicolae Militaru au vorbit multe în acea noapte. „Seara s-a discutat mult despre căderea Guvernului Ceauşescu, despre înlocuirea lui cu un om luminat, un fel de Gorbaciov, despre implicarea militarilor în lovitura de stat şi despre gruparea Iliescu-Măgureanu, în care generalii nu prea aveau încredere”, scrie Gheorghe Chiricescu.

Tot atunci, Militaru a început să le vorbească croitorilor Chiricescu şi Alexe despre nevoia de bani în cazul unei lovituri de stat militare: cei doi aveau case bune şi ceva economii, căci din croitorie se câştiga bine. „Ne-a spus că e nevoie de armament şi de echipament militar, însă fără bani nu se poate face nimic. Ni s-a cerut să confecţionăm o ştampilă cu însemnele «Ministerului Comerţului Interior – Republica Socialistă România». Alexe Nicolae l-a asigurat că în câteva
zile va fi gata”.

Diversiuni cu boschetari prin parc

Coperţile volumului „Vremea ticăloşilor“, de Gheorghe Chiricescu

Ştampila despre care vorbea Militaru era necesară pentru a falsifica un document pentru cumpărarea de arme şi muniţie din ţară. Planul îl implica şi pe Ilie Mirescu, ginerele lui Gheorghe Chiricescu, ofiţer superior la o unitate militară din Mihail Kogălniceanu. Acesta trebuia ca, pe baza unui document parafat cu ştampila falsă, să scoată din unitate armament şi muniţie. „Ilie Mirescu era locotenent major şi şeful radiolocaţiei pe tot judeţul Constanţa. Având funcţie mare, putea să scoată arme, chipurile pentru paza unităţii, aşa era planul”, spune Savian Chiricescu.

Gheorghe Chiricescu continuă povestea în cartea sa: „Peste cinci zile, Alexe mi-a arătat o ştampilă. O meşterise ca la carte”. Elena Asiei, o constănţeancă apropiată grupului de complot, dar care nu a participat la acţiuni, spune cum a fost preluată ştampila de către Virgil Măgureanu. „Pentru a nu crea suspiciuni, Alexe mi-a povestit că a mers în Parcul Cişmigiu, a mâncat o plăcintă, apoi a strecurat ştampila în hârtia-ambalaj a plăcintei şi a aruncat neglijent hârtia undeva în iarbă. Un individ îmbrăcat ca un boschetar s-a apropiat de locul unde era aruncat ambalajul ce conţinea ştampila şi, vezi Doamne, căutând mucuri de ţigară pe jos, a găsit ghemotocul de hârtie. Aşa a fost planul. «Boschetarul» era din reţeaua de complot”.

„Şarpele veninos” din Dristor

O altă ştampilă falsă i-ar fost înmânată personal, susţine Gheorghe Chiricescu, lui Virgil Măgureanu, într-o noapte, în cartierul bucureştean Dristor. „Radu Nicolae a coborât, a dat un telefon şi după zece minute a apărut Virgil Măgureanu. S-a urcat pe bancheta din faţă. Avea o privire rece, de şarpe veninos, pregătit să atace sau să fugă. Prezenţa lui mă înspăimânta. A luat ştampila, a cercetat-o şi a mormăit că totul e în regulă. I-a spus lui Radu Nicolae: «Avem nevoie de bani»”, povesteşte Gheorghe Chiricescu în carte.

* Cristian Delcea, Mihai Voinea, “Adevărul”, 11.04.2011

Advertisements