Tags

, , , , , , ,

Generalii filosovietici plănuiau ca Nicolae Ceauşescu să fie asasinat după modelul John Fitzgerald Kennedy. Momentul ales: festivităţile de la 23 August. Radu Nicolae, căpitan de rangul I, a încercat să creeze o echipă de comando pe care să o trimită în URSS, la antrenament. Reveniţi în ţară, luptătorii ar fi trebuit să-l execute pe Ceauşescu.

În episodul de ieri v-am prezentat modul în care grupul comuniştilor prosovietici căzuţi în dizgraţia lui Ceauşescu (Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, Radu Nicolae) a creat o masă de manevră din câţiva muncitori constănţeni (croitorul Gheorghe Chiricescu, barmanul Ioan Oprea şi cojocarul Nicolae Alexe). În jocul complotului au intrat şi familiile acestora. Miza era debarcarea cu orice preţ a lui Nicolae Ceauşescu. Grupul generalilor complotişti insista pe o idee: „Avem nevoie de bani pentru a da lovitura de stat”. Iar banii au venit de la muncitorii constănţeni.

Filiera armelor din Turcia

Savian Chiricescu, fiul lui Gheorghe Chiricescu, ne-a povestit: „S-au strâns bani de armament. Rolul nostru era rolul prostului. Noi dădeam banii, ei făceau lovitura de stat. Nicolae Alexe a pierdut o casă. Avea casă în centrul Constanţei, cu trei niveluri. Tata i-a dat 160.000 de lei lui Radu Nicolae ca să cumpere arme şi să-l împuşte pe Ceauşescu. Planul era ca la parada de 23 August să schimbe garda, să bage oameni de-ai lor şi să-l împuşte pe Ceauşescu. S-au dat sume de bani fără chitanţă, normal. Radu Nicolae lua cu diplomatul. Ca să vrem banii înapoi… n-aveam nicio dovadă”.

„Am dat 60.000 de lei, bani buni pe vremea aceea, puteai să-ţi cumperi o Dacie, dar nu am primit nimic de la Iliescu şi Măgureanu. Ei nu erau interesaţi de soarta poporului, ci de putere, de fotoliile unui guvern neocomunist. Bravo, tov. Iliescu! Cum rămâne cu democraţia de tip suedez? Rânjetul lui îl simt ca pe un cuţit în inimă. Îl urăsc mai mult ca pe Ceauşescu”, scria Nicolae Alexe într-o mărturie lăsată în manuscrisul „Vremea ticăloşilor”, cules de Gheorghe Chiricescu.

Banii ar fi urmat să meargă la neguţătorii de arme. În acea perioadă, lui Nicolae Alexe i s-a dat sarcina să aducă din Turcia o armă cu lunetă. Elena Asiei, o apropiată a grupului de complot din Constanţa, spune: „Alexe mi-a povestit că a fost trimis în Turcia să aducă de acolo o puşcă cu lunetă. El era un intermediar, trebuia să ia arma într-o cutie de instrument muzical, sub catifeaua aceea. Arma a fost adusă în ţară. Vorbele în Turcia au fost făcute de Nicolae Militaru şi de Radu Nicolae”.

Familia lui Nicolae Alexe susţine doar pe jumătate această întâmplare. „Tata a stat o lună în Turcia, la un hotel care se numea Kent, nu ştiu în ce oraş. Trebuia să se întâlnească acolo cu cineva şi să-i dea o armă, dar nu s-a mai întâlnit”, spune fiul lui Nicolae Alexe, Claudiu. Turcia era ţara în care grupul ofiţerilor complotişti mai tatonase câmpul traficului de arme. Până în 1984, omul de legătură cu traficanţii turci de armament era Vasile Patilineţ, ambasadorul României în Turcia. Acesta a murit în 1984, pe o şosea între Ankara şi Istanbul, într-un accident de maşină considerat suspect. Adus în ţară, sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Patilineţ a fost păzit pentru ca familia să nu deschidă capacul.

În 1987, doi dintre fiii complotiştilor din Constanţa, Savian Chiricescu şi Claudiu Alexe, aveau 19 şi respectiv 17 ani. Savian ne-a declarat: „Căpitanul Radu Nicolae a vrut să mă trimită în Rusia, la antrenament. Eu trebuia să strâng o echipă de băieţi de 17-18 ani, să mergem în Rusia şi să facem un an de pregătire militară. Când reveneam în România, urma să se schimbe garda de la parada de «23 August» cu noi, iar noi trebuia să-l împuşcăm pe Ceauşescu”. „Radu Nicolae voia să mă trimită în Uniunea Sovietică, să învăţ să trag cu arma. Nu m-am dus pentru că mi-am dat seama că n-o să fiu vreun James Bond”, completează Claudiu Alexe.

Kostyal, trimisul lor special în URSS

Generalul Ştefan Kostyal a povestit, în faţa Comisiei Senatoriale, că şi el a fost antamat de grupul lui Militaru să aducă armament din URSS. După Revoluţie,  generalul a rămas surprins să afle că un grup de la Constanţa avusese aceeaşi misiune. „Eu, când s-a întâmplat după Revoluţie şi când am văzut cum au evoluat lucrurile, am spus: «Domnule, ce aţi făcut cu banii? Atunci de ce m-aţi trimis pe mine să fac eu rost de armament de la sovietici? Ce aţi făcut cu banii? Aţi luat arme? Nu!».  «Unde sunt banii?» Nici astăzi nu sunt lămurit. Militaru cunoaşte cazul ăsta”.

Şerban Săndulescu, membru în Comisia Senatorială, intervine: „Eu ştiu de două persoane care atunci în 1987 le-au dat câte 60.000 de lei”. Ştefan Kostyal: „Şi banii s-au luat! Ştiu lucrurile astea”. Drumurile lui Nicolae Militaru la Constanţa s-au îndesit în ultimii ani ai regimului comunist. Aici exista un Consulat rus, şi, spre deosebire de Bucureşti, generalul putea trece mai uşor neobservat. „Militaru venea foarte des la Constanţa. Ştiu că într-o vizită de-a sa a discutat cu nişte ofiţeri undeva pe malul mării. A mai fost o dată la noi să-i facă tata un costum de haine”, spune Savian Chiricescu, fiul croitorului Gheor­ghe Chiricescu.

Militaru a încercat să racoleze şi un ofiţer de Securitate din Constanţa, îşi aminteşte Claudiu Alexe. „Nicolae Militaru şi Radu Nicolae s-au întâlnit la noi în casă cu un securist, Nicolae Jarnea, pe care au încercat să-l atragă în complot. Nu era vorba de revoluţie în acele discuţii. Doar să-l dea jos pe Ceauşescu. Securistul le-a zis că nu se bagă. Şi bineînţeles că i-a turnat”.  Faţă de acest tip de comportament neglijent, Virgil Măgureanu a avut următoarea remarcă: „Generalul Militaru era omul care era în stare să propună cuiva un complot la cinci minute după cunoştinţă”.

“Bravo, tov. Iliescu! Cum rămâne cu democraţia de tip suedez? Rânjetul lui îl simt ca pe un cuţit în inimă. Îl urăsc mai mult ca pe Ceauşescu.”
Nicolae Alexe
complotist

Nevasta lui Militaru a fost în Comandamentul Marinei

Viceamiralul Constantin Iordache  Foto: Cristian Delcea

Mai este un motiv pentru care Militaru vizita des Constanţa: una dintre fiicele sale se măritase cu un constănţean. În timpul Revoluţiei, soţia generalului a fost la Constanţa. Viceamiralul Constantin Iordache le-a povestit reporterilor „Adevărul” cum a luat-o sub protecţie la 23 decembrie 1989 pe Ştefania Militaru, soţia generalului.

„Adevărul”: La Revoluţie, ce discuţii aţi avut cu generalul Militaru, care preluase Apărarea?

Constantin Iordache:
M-a sunat. He, he, he, e o întreagă poveste cu Militaru ăsta. Pe 23 decembrie, seara, se prezintă la mine un subofiţer şi zice: „Am fost în patrulare şi am fost acostat de o doamnă care mi-a zis că este nevasta generalului Militaru şi cere protecţie”. La care eu pun mâna pe telefon şi îl sun pe Eftimescu, şeful direcţiei operaţii din Marele Stat Major. Îi spun care e treaba, la care el: „Du-te, bă, Iordache, de aici, că nu e adevărat. Stai liniştit, nu e nimic”.  După 10 minute, ţâr, sună Eftimescu. Zice. „Bă, e adevărat. Adu-o la voi, acolo”. Madam Militaru avea o fată care locuia pe strada Tomis din Constanţa. Am organizat două Dacii cu oameni înarmaţi şi am adus-o pe madam Militaru în Comandamentul Marinei. Pe ea, pe fiică-sa şi pe nepotu-său. Fiică-sa era măritată aici, în Constanţa. Bărbatul ei era inginer şi lucra pe la USAT Năvodari, pe undeva. USAT făcea îngrăşăminte chimice. I-am repartizat lui madam Militaru o cameră şi a stat la noi până pe 30 decembrie. I-am făcut Crăciunul, a mâncat cu noi la popotă. Ginerele ei n-a vrut să stea acolo. Pe 30 decembrie a luat-o generalul George  Popa pe madam Militaru şi a dus-o la Bucureşti. Fiică-sa s-a dus la ea acasă.

Ce căuta generăleasa la Constanţa atunci?

Era în vizită la fiică-sa.

Şi ce făcea cât a stat la dumneavoastră?

Ce să facă… Voia să vorbească mereu cu Militaru la Bucureşti. Şi îi facilitam. Mergeam la telefon şi spuneam: „Uite, vrea tovarăşa Militaru să vorbească cu tovarăşul Militaru”. Ăla era ba plecat, ba ocupat, dar câteodată mai vorbeau.

Şi ce ziceau?

Nu ştiu ce vorbeau ei. Înainte să o dau la telefon pe nevastă, îmi mai spunea mie, aşa, pe linie militară: „Iordache, ai grijă acolo… ce mai e pe la voi, pe acolo?”. Chestii din astea. Dar nu ştiu dacă pe Militaru  îl interesa Constanţa. El voia puterea, avea alte gânduri.

Nu v-a răsplătit şi pe dumneavoastră că i-aţi ocrotit soţia?

Nu, nu m-a avansat. Eram din ’84 contraamiral şi am fost avansat viceamiral în ’95. 

Complotiştii au murit de cancer

Savian, fiul lui Gheorghe Chiricescu  Foto: Cristian Delcea

Cu Securitatea pe urme, grupul de la Constanţa avea să fie pulverizat la sfârşitul anului 1987. Complotiştii au dat bani, au făcut falsuri în acte după care au fost scoşi din joc.

Primul arestat a fost căpitanul Radu Nicolae, creierul reţelei. „Radu Nicolae a fost arestat primul, dus la Bucureşti, şi acolo ne-a dat pe goarnă pe toţi”, spune Savian Chiricescu. La 7 septembrie 1987, Securitatea a făcut o percheziţie la casa lui Radu Nicolae, unde s-au găsit mai multe documente, o ştampilă falsă făcută de Alexe şi o mare sumă de bani. „Banii aceştia proveneau din sumele oferite de noi pentru cumpărarea de armament. Fiecare colaborator îi dăduse câte 60.000 de lei, urmând să-i primească înapoi după lovitura de stat”, a scris Gheorghe Chiricescu în cartea „Vremea ticăloşilor”.

Radu Nicolae a fost ridicat şi a rămas în arest timp de aproape un an. Colaboratorii săi, Alexe, Chiricescu şi Oprea, au fost de asemenea arestaţi în toamna anului 1987. Judecătorul care a dictat sentinţele pentru lotul de la Constanţa a fost Gică Popa, cel care avea să-i trimită la moarte pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, la 25 decembrie 1989. Pedepsele erau de la 10 ani (Radu Nicolae) la doi ani şi jumătate (Gheorghe Chiricescu).

Căţeluşii şi pisicuţele

Ioan Oprea povesteşte în cartea „Vremea ticăloşilor” cum a fost arestat. „A venit lt.col. Despinoiu, m-a chemat în spatele barului la care lucram, mi-a înfipt mâna în gât şi a început să urle: «Mă, nenorocitule, ‘tu-ţi Dumnezeii mă-tii, unde sunt căţeluşii şi pisicuţele?». Se referea la manifeste. «Dacă nu spui, te omor, animalule!»”.

Oprea, Chiricescu şi Alexe au fost duşi la Penitenciarul Rahova din Bucureşti, de unde au fost eliberaţi în mai puţin de două luni. Potrivit însemnărilor lui Chiricescu, după detenţie, Oprea s-a prezentat la locul său de muncă, restaurantul Hotelului Parc din Mamaia: „Când am intrat în restaurant, oamenii din orchestră m-au aplaudat şi au început să cânte melodia «Fotoliul din odaie». Când au ajuns la versurile «Te-aştept să vii, să te mai văd o dată…», am izbucnit în plâns”.

De ce au fost eliberate atât de rapid nişte persoane condamnate la închisoare pentru infracţiunea de atentat la orânduirea socialistă? Este un episod care le dă de gândit şi astăzi urmaşilor celor trei. Savian Chiricescu: „Când i-au arestat pe tata şi pe ceilalţi, ne-au luat şi pe noi, copiii, la Securitate. Am mâncat multă bătaie. Dar tot atunci, procurorul Stanca ne-a spus: «Nu vă faceţi griji, în patru luni le dă drumul». Când îţi spune un procuror aşa, intri la bănuieli”.

Claudiu Alexe este şi mai tranşant: „Tata fusese condamnat la câţiva ani, dar a fost scos după câteva luni la presiunile URSS. A fost o graţiere generală pentru cei care aveau sentinţe de până în 10 ani. Cu graţierea asta au scos din puşcării o grămadă de borfaşi, că nu puteau să-i scoată doar pe ei. Practic, la o zi după proces şi sentinţă, a fost graţiat. Cred că au fost presiuni din URSS pe filiera Militaru”.

Referitor la ancheta desfăşurată asupra căpitanului Radu Nicolae, un element în plus a adus Ştefan Kostyal: „El (n.r. – Radu Nicolae) a fost arestat, şi când a fost anchetat i s-a interzis să scoată numele lui Măgureanu din gură! A fost ameninţat! I s-a spus: «Nu vrem să auzim de Măgureanu! Să nu scoţi o vorbă despre el!» Aşa a spus!”.

Grupul de la Constanţa a rămas cu impresia că cineva a comandat aceste arestări cu titlu de avertisment. În ciuda colaborării intense din 1987, după Revoluţie, Măgureanu şi Iliescu l-au făcut cu ou şi cu oţet pe Radu Nicolae, considerându-l „o pisică cu clopoţei”. De unde a plecat gâlceava? Savian Chiricescu, rudă de gradul trei cu Radu Nicolae, crede că a fost o ceartă pentru funcţii, acolo la vârf: „S-au certat pe funcţii. Radu Nicolae voia să fie prim-ministru. Pe funcţii şi pe bani s-au certat”.

După Revoluţie, emanaţie şi lamentaţie

Pentru Claudiu Alexe, personajele care au populat Revoluţia după 22 decembrie 1989 nu au reprezentat un motiv de surprindere. E vorba de cei care s-au autoproclamat „emanaţii Revoluţiei”. „Pe 22 decembrie nu m-a mirat deloc să-i văd la televizor pe Iliescu, Militaru, apoi, pe Măgureanu. Ştiam că aşa va fi. Şi lumea nu înţelegea de ce sunt anti-fesenist”.

După evenimente, familia Chiricescu a încercat să intre în audienţă la Nicolae Militaru, ministrul Apărării, în primele săptămâni ale anului 1990. „Militaru, cât a fost ministru, nici nu ne-a primit, deşi ne-am înscris în audienţă. Voiam să discutăm, să punem mâna pe Constanţa, aici. După ce n-a mai fost ministru ne-a primit la el acasă. «Ştiţi, domnul Chiricescu, cât eram ministru nu puteam să vă primesc»”. Oamenii nu şi-au mai recuperat niciodată banii. Claudiu Alexe locuieşte împreună cu mama sa într-un apartament din Constanţa. 

Dosar de urmărire închis în 1991

Radu Nicolae a încercat, în zilele Revoluţiei, să se înşurubeze într-o structură de putere, dar a fost respins. A continuat să ia bani de la oameni şi să nu-i mai dea înapoi, a continuat şi afacerile periculoase. Claudiu  Alexe povesteşte un episod petrecut la câţiva ani după Revoluţie. „Radu Nicolae a vrut să mă trimită pe mine în Franţa, la Paris, cu câteva sute de kilograme de mercur în maşină. Nu m-am dus pentru că nu am fost atât de idiot să o fac. Din mercur se fac bombe, armament, şi e ilegal să transporţi, aşa, în maşină. Primeam un procent de 30% din câştig, o sumă destul de mare”.

„Radu Nicolae începuse să fie urmărit de Procuratură fiindcă lua bani de la diverse persoane. Era un escroc. A murit prin 2002. Când a văzut că e strâns cu uşa, a luat cianură şi a murit”, spune Savian Chiricescu. Nicolae Alexe şi Ioan Oprea au murit de cancer în 2004, la interval de câteva săptămâni unul de celălalt. Gheorghe Chiricescu a murit tot de cancer, în 2007. Avea 67 de ani. A urmat pe lista neagră Violeta Alexe, femeia care l-a găzduit pe Nicolae Militaru în vara anului 1987, când generalul venise la Consulatul Sovietic. A decedat în urmă cu doi ani de cancer la oase. Rudele cred că toţi au fost iradiaţi pe termen lung, prea au murit toţi seceraţi de cancer.

Înainte să moară, Gheorghe Chiricescu a făcut cerere pentru a-şi scoate dosarul de urmărire de la CNSAS. Pe coperta dosarului apare numele său conspirativ „Croitorul” şi intervalul în care a fost urmărit: „Deschis la data 03.12.1987. Închis la 04.07.1991″.

Epilog

Ion Iliescu a devenit preşedintele României, iar Virgil Măgureanu a fost primul şef al Serviciului Român de Informaţii. Interesele lui Măgureanu la Constanţa au fost vizibile şi după Revoluţie. Ion Ciucur, fost şef la Inspectoratul Ministerului de Interne Constanţa, îşi aminteşte: „După Revoluţie au venit la mine dom’ profesor Virgil Măgureanu şi Cico Dumitrescu. Veniseră să decidă cine va fi primul prefect al judeţului. Erau propuneri pentru unu’ Rădulescu, profesor de istorie. Şi voiau să dau eu o hârtie despre Rădulescu cum că aş avea informaţii că e membru liberal, adică să-l compromit. Era vorba să fie tot un partid unic, ei aşa voiau. N-am dat nicio hârtie şi Rădulescu a ajuns prefect până la urmă”.

* Cristian Delcea, Mihai Voinea, “Adevărul”, 12.04.2011

Advertisements