Tags

, ,

La Constanţa, Revoluţia din decembrie 1989 s-a susţinut ca la peluză, s-a scandat „Hai, Farul!“, s-a băut şi s-au mâncat seminţe. Totul, pe fondul „luptei eroice“ cu „teroriştii“. „Adevărul” dă astăzi ultima tuşă a tabloului revoluţionar din Constanţa, rezumând comicul şi absurdul venite odată cu libertatea.

Lasând afară din cadru sutele de morţi nevinovaţi şi revoluţionarii autentici care au ieşit în stradă înainte de 22 decembrie, tabloul evenimentelor din decembrie 1989 pendulează între derizoriu şi impostură. Este imaginea pe care posteritatea n-o va găsi în cărţile de istorie, imaginea reală a României din anul 1989, imaginea de la care a început democraţia caricaturală a ultimilor 21 de ani.

Constanţa n-a făcut excepţie. La fel ca în majoritatea oraşelor din ţară, destui oameni au intrat în Judeţeana de Partid imediat după fuga lui Ceauşescu au fost mai mult cu ochii după furat decât cu mintea la Revoluţie. S-au luat hainele din cuiere, televizoarele din birouri şi covoarele de pe holuri. Un cetăţean mai hotărât a furat chiar maşina primului-secretar şi a plecat cu ea, chit că nu avea permis de conducere.

Marina era prea mic

Regele oportuniştilor a fost Lazăr Cercel, un ţigan lăutar, care, pe lângă ocupaţia de muzicant pe diferite ambarcaţiuni de agrement, mai practica şi bişniţa cu aur şi geci de piele. Când s-a aflat de fuga lui Ceauşescu, iar lumea a început să iasă în stradă, Cercel se afla în anticamera primului-secretar, aşteptând să intre în audienţă. Dacă nu s-ar fi anunţat fuga dictatorului, probabil că lăutarul s-ar fi aruncat la picioarele primului-secretar, implorând iertare faţă de acţiunile ilegale care îi aduseseră interdicţia de a mai cânta pe navele de agrement.

N-a mai apucat s-o facă pentru că manifestanţii au luat cu asalt clădirea. Lazăr Cercel s-a transformat şi el în revoluţionar şi a descins în biroul lui Mihai Marina, primul-secretar al judeţului. L-a ameninţat cu un cuţit, apoi a vrut să-l arunce de la balcon. Celelalte persoane care pătrunseseră în sediu povestesc cum lăutarul i-a ordonat liderului comunist să smulgă din perete tabloul cu Ceauşescu, în timp ce Marina, îngălbenit de spaimă, s-a scuzat, motivând că e prea scund şi nu poate ajunge la el.

La Revoluţie, ca la meci

După ce a încheiat răfuiala cu Mihai Marina, lăutarul a ieşit în balconul Judeţenei de Partid şi s-a autoproclamat „prim-secretar al Constanţei”. Lumea, adunată în piaţă mai mult ca să caşte gura, se amuza de întorsătura şocantă pe care o luaseră evenimentele. „În faţă la «Casa Albă» (n.r. – Judeţeana de Partid Constanţa) era puhoi de lume şi am întâlnit o cunoştinţă a soţiei mele, un domn care era dansator la ansamblul «Brâuleţul».

Pe acesta l-am întrebat cine vorbeşte la balcon, întrucât cel care vorbea la microfon scanda de mai multe ori «Hai, Farul! (n.r.- echipa-fanion a oraşului Constanţa)». Acesta mi-a răspuns că persoana respectivă este domnul Cercel, preşedintele FSN, adică un fel de prim-secretar. L-am întrebat dacă nu cumva este cam negru, iar acesta mi-a răspuns că nu contează”, povesteşte constănţeanul Petre Motoi în cartea „Preţul libertăţii la Constanţa”, scrisă de colonelul în rezervă Ioan Maliciuc. 

Cele câteva zeci de minute de imagini filmate în decembrie 1989 la Constanţa nu fac prea multă cinste unui oraş care s-ar vrea martir. Lumea a venit la Revoluţie ca la un meci de fotbal. În afară de încurajările adresate din balcon echipei de fotbal Farul, în piaţă s-au trosnit seminţe şi s-a scandat ca la peluză: „Luptăm, luptăm, luptăm şi câştigăm!”. Tot din imaginile filmate: un reporter încearcă să afle de la un adolescent constănţean ce sentimente trăieşte în aceste zile istorice, dar intervievatul nu este capabil decât să belească ochii la cameră fără a articula vreun cuvânt.

Un cetăţean bagă capul în cadru şi solicită, cu o voce realmente disperată, opinia Republicii Populare Chineze. Anii televiziunilor-tabloid erau încă departe, în viitor, iar românii nu ştiau să dea interviuri. O constănţeancă se înroşeşte de emoţie şi face un apel către autorităţile care aveau să vină: „Cerem să se afle dacă morţii de la Timişoara au reuşit să-şi recapete viaţa”.  Deşi se apropia Crăciunul, femeia aştepta Învierea.

Ruşinea: „E plin de beţivi în oraş”

În timp ce afară lumea căsca gura, în sediul Judeţenei de Partid revoluţionarii încercau să se organizeze. Lucrurile nu erau însă deloc simple.  Tot pe imaginile filmate se vede cum un cetăţean prezent în Consiliul Judeţean face un apel disperat: „Să nu se mai vândă băuturi alcoolice nicăieri în Constanţa! E plin de beţivi în oraş. O să ajungem la ruşine, nu se poate!”.

Întrucât muzicantul Lazăr Cercel crease un adevărat haos, dând ordine care de care mai ciudate, acesta a fost înlăturat din fruntea comitetului provizoriu de conducere. Constantin Iordache, comandantul Marinei Militare, i-a strâns pe revoluţionari într-o sală şi i-a pus să aleagă noul organ de putere al Constanţei, format din 25 de persoane.

„Bineînţeles că au fost şi nemulţumiţi: cei care nu au mai făcut parte din acest comitet revoluţionar. Îmi aduc aminte că, la sfârşitul votării, o femeie din sală plângea. Am întrebat-o de ce plânge şi mi-a răspuns că spera să fie aleasă. Întrebată unde lucrează şi ce profesie are, a răspuns că este liftieră la Institutul de Proiectări”, povesteşte Constantin Iordache. 

 

“Unii au căscat gura pe străzi şi au certificat de revoluţionar. Ba şi-au mai făcut şi copiii. Îmi zice unul: «Fata mea, care avea 8 ani, ungea căştile soldaţilor cu cafea ca să nu lucească şi să nu-i vadă teroriştii».”
Ioan Maliciuc
colonel în rezervă

Un elev a dat de pământ cu ministrul Învăţământului

Noul comitet revoluţionar a fost prezentat la balcon, în uralele mulţimii adunate în piaţă. Lumea a fost mulţumită, chiar dacă la microfon s-au adus argumente dintre cele mai ciudate pentru unii dintre membrii noului organ de putere: „Alexandru Jorj, electrician, e bun, ne repară televizoarele. Ion Draica, campion mondial la lupte, un adevărat Hercule al Constanţei”.

Nimeni nu mai ştie cum, dar cert este că Ionuţ Badea, elev de liceu, s-a trezit şi el printre cei 25 de oameni care au preluat frâiele Constanţei libere. Acesta a făcut parte din Consiliul Judeţean până în toamna anului 1990, perioadă în care a lăsat baltă şcoala şi s-a ocupat de problemele judeţului şi chiar ale ţării.

Imberbul Ionuţ Badea, elevul-fanion al judeţului 


„Participa la şedinţe, la tot ce făceam. O dată l-am prins discutând la telefon cu ministrul Învăţământului, pe telefonul scurt. Îl lua la rost: «Domnule ministru, eu sunt elevul Badea Ionuţ, de la şcoală, şi vă ordon: domnule, să se reformeze şcoala, domnule, nu mai merge!». Mie mi s-a părut o obrăznicie, că a folosit o expresie aşa, nelalocul ei. A plecat peste hotarele ţării noastre, prin Australia, din câte ştiu”, afirmă Ioan Maliciuc, vicepreşedinte al CFSN Constanţa.  

Armata Română, în luptă cu un măgar

La 21 de ani de la Revoluţie nu pare să mai fi rămas aproape nimic din imaginea eroică a Armatei Române, care trecea de partea poporului şi lupta împotriva „teroriştilor” lui Ceauşescu. Au mai rămas doar derizoriul şi ruşinea. Totul, pe fundalul unei diversiuni mediatico-militare căreia brava ofiţerime i-a căzut victimă cu o naivitate criminală.

Şi la Constanţa a fost ruşine mare. Speriaţi de zvonurile alarmante şi ameţiţi de aburii alcoolului, militarii au ţinut-o din boacănă în boacănă. Ca într-un veritabil film de comedie, soldaţii din Regimentul 40 Mecanizat şi-au petrecut noaptea de 23 spre 24 decembrie purtând o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un măgar care păştea în apropierea unităţii militare. „În timp ce mă aflam în biroul comandantului, unde ne consultam mai mulţi ofiţeri, a sunat telefonul şi am fost anunţaţi că unitatea va fi atacată de terorişti. Concomitent s-a deschis focul de pe transportorul blindat din curtea regimentului.

Atunci au început să tragă toţi militarii din dispozitiv cu toate categoriile de armament. Un ofiţer pregătea deja grenadele pentru întrebuinţare. Focul s-a oprit spre dimineaţă, când am constatat că periculoşii «terorişti» erau, de fapt, un amărât de măgar care a plătit cu viaţa aventura sa nocturnă”, povesteşte maiorul Constantin Stancu în cartea „Erori umane. Victime colaterale”, scrisă de Remus Macovei. Un incident similar s-a petrecut la Compania Chimică a Marinei Militare, unde un soldat a tras după o haită de câini vagabonzi, alertând întreaga unitate.

O sferă misterioasă

Decembrie 1989: tancurile au fost văzute şi pe drumurile judeţene din Constanţa

Tot în virtutea convingerii că au de a face cu elemente teroriste, au acţionat şi militarii care păzeau podul rutier din Basarabi. Aceştia au descoperit o sferă care plutea pe canal şi i-au chemat pe cercetaşii de la UM 01347. Crezând că au de-a face cu un submarin inamic, aceştia au deschis focul asupra sferei misterioase. Ulterior s-a constatat că sfera era o bucată dintr-o rachetă antiaeriană trasă în noaptea anterioară de militarii din zona Medgidia. „Militarii, în special cei tineri, erau dornici să deschidă focul oriunde se găseau şi împotriva oricui. Cu greu au putut fi stăpâniţi”, spune Corneliu Enăchescu, contraamiral în rezervă.

În aceeaşi notă se înscriu şi acţiunile militarilor din cadrul Divizionului de Artilerie Antiaeriană, unde unul dintre soldaţi a observat, la mare înălţime, o aeronavă de pasageri cu luminile de bord aprinse şi le-a raportat imediat superiorilor. „Fără a ţine cont de altitudinea la care zbura aeronava – înălţime care nu permitea doborârea acesteia cu tunurile din dotare -, comandantul a dat ordin pentru deschiderea focului. Risipă inutilă de muniţie! Pentru a nu fi mai prejos, navele Marinei Militare vor deschide şi ele focul cu tunurile şi mitralierele, deşi era la mintea cocoşului că nu puteau ajunge la nici un sfert din înălţimea ţintei”, afirmă colonelul Vasile Floca, fost ofiţer la Centrul de Instrucţie al Marinei Militare.

Codul secret al beculeţelor de Crăciun

Efectele diversiunii teroriste întreţinute de Televiziunea Română (devenită Liberă!) au mers până într-acolo încât oamenii vedeau primejdii şi coduri secrete chiar şi în cele mai fireşti lucruri care se întâmplau în acele zile ale lui decembrie 1989. Constantin Praja, maistru mecanic la Petromar Constanţa, declară: „În noaptea de 26 decembrie am anunţat Marina militară despre apariţia unor bule de aer ritmice, gen scafandri autonomi, în prova navelor noastre legate la cheu. Tot în noaptea de 26 decembrie am descoperit semnale morse luminoase de la unul dintre blocurile de la Poarta 5 îndreptate spre navele din port. Am anunţat imediat comandamentul militar ce se organizase şi avea sediul la «Casa Albă»”.

De la un astfel de anunţ s-a ajuns la o acţiune militară în forţă, încheiată cât se poate de penibil. „Am fost sesizaţi că la mansarda unor blocuri se făceau semnalizări la proiector, noaptea, cu teroriştii din port sau de pe navele ancorate în radă. Făcând descinderi am constatat că erau lumini intermitente ale pomilor de Crăciun ce se găseau în apartamentele unor familii. Pentru copii, în special, se aprindeau şi se stingeau beculeţe de diferite culori la un anumit timp”, mărturiseşte contraamiralul Corneliu Enăchescu, comandant al UM 02133 Constanţa în decembrie 1989. 

Laba rănită a lui Spânoche

Consumul excesiv de alcool a fost una dintre principalele cauze ale debandadei din Armată în timpul Revoluţiei. Pe lângă cazurile tragice provocate de militari beţi pe care le-am prezentat în articolul dedicat morţilor de la Constanţa, au existat şi alte situaţii generate de alcool. Tot contraamiralul Enăchescu recunoaşte cu o sinceritate debordantă: „Fiind în preajma sărbătorilor de Crăciun şi în apropierea Anului Nou, militarii care patrulau prin cartiere pentru menţinerea ordinii erau întâmpinaţi cu pahare de vin şi ţuică. Din acest motiv, sub influenţa băuturilor alcoolice, maistrul militar Paul Spânoche s-a împuşcat în laba piciorului, iar comandorul Costică Dediţă s-a rănit şi el uşor la picior”.

Lame de ras şi ţigări chinezeşti

În acele zile, militarii erau asaltaţi de grupuri de civili care, în euforia evenimentelor, le aduceau mâncare, băutură, dar şi alte cadouri. „Militarilor le-au fost oferite lame de ras şi ţigări chinezeşti – produse de lux în acele vremuri – de către civilii din Neptun. Ţiganii de la Mangalia le-au oferit militarilor cârnaţi şi friptură de porc”, încheie, cumva tragic, colonelul în rezervă Remus Macovei. 

117 victime,morţi şi răniţi, au fost în judeţul Constanţa între 22 decembrie 1989 şi 5 ianuarie 1990.

* Cristian Delcea, Mihai Voinea, “Adevărul”, 15.04.2011

Advertisements