Tags

, , ,

Braşovul a produs, în 1989, nu doar mostre de eroism, de laşitate şi de ticăloşie, ci şi un nebun umor involuntar . Un lider comunist braşovean, confruntat la 22 decembrie 1989 cu mulţimea care năvălea în Judeţeana de Partid, a fost prins în timp ce scria chiar aşa: „Oamenii e fiare, scapă cine moare!“

Dincolo de tragicul indiscutabil şi de curajul oamenilor care au ieşit în stradă înainte de fuga lui Ceauşescu, Revoluţia de la Braşov a avut şi o latură comică, importantă în felul ei. Nu se poate trece peste ea pentru că nu se poate trece peste realitatea anului 1989, cu oameni naivi şi uşor de manipulat, cu viciile şi cu nebuniile lor. O revoluţie răscoleşte în adâncurile societăţii şi aduce la suprafaţă eroismul, dar şi mizeriile ei. Aşa a fost şi în decembrie 1989.

La Braşov s-a întâmplat ca peste tot în ţară. Majoritatea celor care au pătruns în Judeţeana de Partid în după-amiaza de 22 decembrie erau nerăbdători să simtă primele beneficii palpabile ale libertăţii. „În Consiliul Judeţean au intrat multe persoane care au sustras bunuri. Îmi aduc aminte că în biroul fostei secretare Cebuc am găsit, lângă o masă, două modele de cizme de damă. Erau cizme de import din RDG, eşantioane de stofe de dimensiuni mici, o pereche de pantofi pentru copii şi o pereche de ghete de damă noi. În acel birou au mai fost două perechi de cizme de damă, dar acestea au fost furate de o femeie pe care nu o cunosc”, declara în ianuarie 1990, la Procuratură, revoluţionarul Emil Ivaşcu.

Primită cu urale de manifestanţi, căderea lui Ceauşescu a însemnat, totodată, şi o tristeţe profundă coborâtă în sufletul politrucilor care conduceau destinele Braşovului. Unii au fugit care încotro, în timp ce alţii, refuzând să accepte realitatea, s-au agăţat de scaun până în ultima clipă. Se remarcă situaţia lui Gheorghe Dăogaru, lider comunist braşovean, care, la 22 decembrie, când se aflase de fuga cuplului dictatorial, iar mulţimea violentă forţa intrarea în Judeţeana de Partid, a refuzat cu vehemenţă să-şi părăsească biroul. În disperarea sa, a lăsat posterităţii o replică memorabilă. Cei care îi asigurau paza l-au surprins în timp ce scria pe o bucată de hârtie: „Oamenii e fiare, scapă cine moare!”.

Pălincă şi mitraliere grele

Braşovul n-a făcut excepţie nici în ceea ce priveşte consumul de alcool. S-a băut şi sub Tâmpa în timpul Revoluţiei, s-a băut şi s-a tras după terorişti. Revoluţionarul Nicolae Samson povesteşte – în cartea „Un pas spre libertate”, coordonată de Marius Petraşcu, câteva aspecte din seara de 23 decembrie 1989, petrecute în sediul fostei Judeţene de Partid. „I-am ajutat pe trei militari să monteze într-un birou o mitralieră grea. Era din aia cu lanţ de război, ca în filmele mexicane. Un căpitan a văzut nişte busturi negre pe acoperişul Liceului Unirea şi a tras de au sărit toate ţiglele. La un moment dat m-a trimis într-o cameră alăturată să aduc ceva şi am căzut printre morţi, m‑am umplut de sânge. Adevărul e că băusem şi câteva guri zdravene de pălincă”.

Băuturile alcoolice par să fi stat la discreţia militarilor în acele zile fierbinţi, dacă este să ne luăm după afirmaţiile revoluţionarului Mircea Brenciu. „Eu am aprovizionat soldaţii cu mâncare. Luam legătura cu restaurantele să le trimită. Le-am trimis sendvişuri şi navete întregi de vodcă. Au băut, că le era frică de se căcau pe ei”.

Acelaşi Brenciu susţine că în decembrie ’89, la Braşov, au acţionat câteva sute de tineri atletici, orfani crescuţi în orfelinate speciale şi antrenaţi să moară pentru Ceauşescu. „I-am văzut cu ochii mei. Pe sub haine purtau tricouri negre pe care scria cu litere albe «Mor pentru Ceauşescu»”, susţine, halucinant, revoluţionarul braşovean, vărul îndrăgitului realizator de emisiuni TV Horia Brenciu.  De parcă susţinătorii lui Ceauşescu se comportau precum fanii unui star rock, cu lozinci scrise pe tricouri, la vedere!

Şeful de post şi faţa bisericească

Braşovenii au îndrăznit multe în primele zile de libertate. „În ziua de 28 decembrie, un grup de cetăţeni i-a predat la UM 01107 pe Gabriel Papp, de profesie mecanic, şi pe minorii Marius Chiper şi Sorin Hopârteanu, elevi. Aflaţi în stare de ebrietate, aceştia au constituit un filtru şi, cu de la sine putere, controlau vehiculele ce treceau prin intersecţia străzilor Apollo cu Neptun. Cu ocazia percheziţiei s-a constatat că Gabriel Papp avea asupra sa un cuţit de bucătărie. Organele de poliţie i-au avertizat scris asupra modului de comportare”, se arată în „Dosarul Revoluţiei”.

Tot pe fondul consumului de alcool s-a petrecut şi incidentul din comuna Sânpetru, unde, la 23 decembrie 1989, şeful postului de Miliţie şi preotul din comună, amândoi aflaţi într-o stare avansată de ebrietate, s-au angajat într-un conflict spontan care a escaladat în violenţă. De la un punct, subofiţerul Dumitru Dima n-a mai răbdat invectivele pe care faţa bisericească i le adresa şi a executat foc cu arma din dotare asupra preotului Andriţoiu, rănindu-l superficial. După aceea, subofiţerul Dima s-a sinucis cu aceeaşi armă din dotare, fiind consemnat ca martir în timpul Revoluţiei. Moartea acestuia rămâne oarecum misterioasă. În comuna Sânpetru nimeni nu mai ştie nimic despre incident, iar preotul Andriţoiu a dispărut din sat imediat după Revoluţie, după ce a delapidat fondurile parohiei locale.

Cetăţeanul care şi-a dat seama că băuse cu un „terorist”

În decembrie 1989, toată lumea credea în terorişti. Unii şi-au dorit atât de mult să captureze unul, încât, nereuşind nicio brânză, au căşunat, din diverse motive, pe vecini, pe prietenii de pahar sau pe cetăţenii care treceau pe stradă. Aşa s-a ajuns ca o serie de braşoveni să fie reţinuţi ca suspecţi de terorism pe baza unor motive cel puţin hilare. Cazurile lor au rămas în arhivele Parchetelor Militare.

Epilog: manifestanţi fraternizând cu Armata  Foto: asociaţia „braşov – decembrie 1989“

Ioan Flucuş, spre exemplu, a sărbătorit Crăciunul, ca orice om, iar a doua zi, pe 26 decembrie 1989, l-a chemat la el şi pe prietenul său Decebal Petrişor, cu care s-a omenit până în pragul serii. Ca orice musafir care se respectă, Petrişor n-a venit cu mâna goală şi, după câteva pahare, a scos din buzunar un pachet de ţigări străine şi l-a servit pe amicul său. S-a fumat, s-a băut şi a fost bine. Numai că, după despărţire, Ioan Flucuş a avut o revelaţie. Petrişor îl servise cu ţigări străine, ceea ce putea să însemne multe. A alarmat autorităţile şi, în noaptea cu pricina, Decebal Petrişor a fost „săltat” de o patrulă militară, fiind considerat suspect de terorism. Acesta a fost eliberat a doua zi, după clarificarea situaţiei. Nu deţinem date despre evoluţia ulterioară a relaţiilor de prietenie dintre cei doi cetăţeni.

Cel puţin la fel de ciudat este şi cazul lui Gheorghe Stinghie, de profesie lăcătuş mecanic. Acesta a fost reţinut de o patrulă militară, pe 23 decembrie 1989, în timp ce-şi făcea cumpărăturile în magazinul Universal. Stinghie a fost considerat suspect pentru că avea asupra sa un pachet de ţigări greceşti Assos. A fost pus în libertate o zi mai târziu.

Coliva la control!

Simţul penibilului a lipsit cu desăvârşire în decembrie 1989. Nimic nu era prea mult pentru patrulele formate din militari sau membri ai Gărzilor Patriotice care mergeau pe străzi în căutare de terorişti. Patrulele erau prezente şi la slujbele de înmormântare ale martirilor căzuţi în acele zile ale  de înalt eroism.

La funeraliile lui Constantin Dobrin, care au avut loc chiar în ziua de Crăciun a anului 1989, militarii şi civilii din gărzi au controlat chiar şi coliva, ca nu cumva să ascundă substanţe explozibile.

Inclusiv manifestanţii care au ieşit în stradă s-au implicat în capturarea aşa-zişilor suspecţi. La 23 decembrie a fost reţinut de mulţime şi predat militarilor numitul Dobre Ceapă, pe motiv că îmbrăcămintea sa ar semăna cu cea a unui securist. A fost eliberat ulterior, după ce s-a stabilit că nu a acţionat în niciun fel împotriva Revoluţiei.

Soţii Toader şi Veronica Avram au fost reţinuţi tot pe stradă, la 24 decembrie, în timp ce mergeau în vizită la o rudă. Un alt cetăţean, Petre Roman, a fost arestat pe motiv că ar  fi libian şi eliberat după ce s-a constatat că nu avea nicio vină.

Un om a intrat cu capul în zid

Mulţi au acţionat în acele zile cu un exces de zel greu de înţeles. Maiorul Dumitru Constantinescu de la UM 01932 i-a reţinut pe cetăţenii Valeriu şi Valeria Vancea, după ce se primiseră sesizări că din locuinţa acestora s-ar trage. Ofiţerul a pătruns în apartamentul cu pricina prin spargerea uşii cu focuri de armă, ocazie cu care apartamentul a fost incendiat. Nu s-au găsit urme care să ateste că din apartament s-ar fi executat foc, ba dimpotrivă, s-a constatat că militari din stradă au tras către apartamentul familiei Vancea.

Ciudat este şi cazul lui Florin Horicar. La momentul evenimentelor din decembrie 1989, el suferea de o decompensare nevrotică depresivă. Horicar a ieşit în oraş în noaptea de 22 spre 23 decembrie, după ce a auzit la televizor mai multe apeluri care îndemnau populaţia să iasă în stradă şi să apere Revoluţia. În sintezele Parchetului a rămas scris: „Spre dimineaţă, speriat de focurile de armă din centrul oraşului, s-a îndreptat în fugă spre clădirea Consiliului Judeţean şi, sărind peste parapetul din saci de nisip, s-a izbit şi s-a oprit cu faţa în zid. A fost reţinut de militari şi predat poliţiei, fiind eliberat ulterior”.

Dhanesswur Choone din mauritania

Tot pe fondul unor probleme psihice a fost reţinut şi braşoveanul Şandor Vaida, în seara de 23 decembrie, pe motiv că mergea pe stradă îmbrăcat doar în cămaşă. După clarificarea situaţiei a fost internat în Spitalul de Psihiatrie.

Sub impactul zvonurilor care îi identificau pe terorişti cu arabi, pe 26 decembrie au fost reţinuţi, la un filtru rutier, cetăţenii iranieni Amir Ghanadi şi Asgari Bardia, precum şi Dhanesswur Choone, din Mauritania. Aceştia au fost predaţi la poliţie, unde s-a stabilit că sunt studenţi la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi au venit la Braşov cu bilete de la agenţia română de turism pentru a‑şi petrece vacanţa. Niciunul nu era arab.

Un general care nici n-a fost

Falsul general Stamatin, în Cimitirul Eroilor

Dacă peste tot în ţară marea problemă este infiltrarea impostorilor printre revoluţionarii autentici, la Braşov lucrurile au ajuns până acolo încât impostorii s-au strecurat şi printre cei care au murit în timpul evenimentelor din oraşul de sub Tâmpa.

În Cimitirul Eroilor Revoluţiei, din centrul Braşovului, printre martirii căzuţi în decembrie 1989 a apărut şi mormântul lui Ioan Stamatin, cetăţean care a murit de moarte bună, tot în luna decembrie, dar în anul 2000. Şi nu este doar atât.

Vigilentul ofiţer Viorel Tocan   Fotografii: cristian delcea

Familia lui Ioan Stamatin şi-a dorit ca posteritatea să-l reţină pe răposat drept unul din marii ofiţeri ai Armatei Române. Pe piatra sa funerară scrie cu litere mari şi frumoase: generalul Ioan Stamatin. În realitate, Stamatin a făcut armata ca orice cetăţean şi şi-a încheiat stagiul militar cu onorabilul grad de sergent.  Maiorul Viorel Tocan, preşedintele Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei, se arată indignat de infiltrarea unui fals general, decedat în 2000, printre martirii Revoluţiei braşovene. „Nu pot să înţeleg ce caută acolo, printre morţii de la Revoluţie. E strigător la cer. Plus că s-a trecut pe cruce general şi el era sergent în rezervă. I-am atras atenţia soţiei sale, am întrebat-o de ce a făcut acest lucru, dar a reacţionat violent. A dat gură la mine, zice: «Vă mănâncă în vârful p…?»”.

* Adevărul

Advertisements