Tags

, ,

„Cabinetul Ungureanu” explică, încă din prima zi, eşecul integral al reformării statului.

România nu a fost modernizată de Traian Băsescu şi nu va fi modernizată nici de succesorii săi. Ştim: în timp, orice organizaţie preia chipul conducătorului său.

2004-2012: vi se pare că România s-a prăbuşit în incultură, în agresivitate, în sentimentalism de bodegă? Vedeţi în jur cum sunt promovaţi doar cei josnici?

Întâlnim în acest ultim Guvern, generos expusă, o explicaţie a prăbuşirii: perpetuarea elitelor. Aceasta nu este o teză neomarxistă, aceasta este o observaţie de bun-simţ: în România se duce un vechi război civil între două clase – hoţii şi proştii. Mutaţia sensurilor este adâncă: proştii sunt cei care se încăpăţânează, în ciuda evidenţelor, să-şi păstreze integritatea. Evident, hoţii câştigă de fiecare dată.

Coloana vertebrală este, astăzi, aici, un handicap insurmontabil. Am intrat, definitiv, în epoca viermilor. Cum şi de ce?

Comunismul este un început de răspuns, dar nu este totul. Revoluţia furată din 1989 şi tranziţia – lung drum al decăderii – au făcut restul.

România aşa cum o cunoaştem s-a născut dintr-o farsă. Toţi anii de după 1989 au fost anii de luptă ai Partidului cu Securitatea. Victoria ultimei este categorică. Vă încearcă sentimentul că trăiţi într-o ţară sub ocupaţie? Nu vi s-au atrofiat simţurile. România este o ţară sub ocupaţie, România este o colonie dirijată. Bine aţi venit în fascismul financiar! Nu vă place gestiunea satrapilor de provincie? „Nici nu vă imaginaţi cât de amplu poate fi răul”, ne anunţa doct fostul şef de la SIE, actual premier şi probabil viitor preşedinte. Este retorica gravă a unui om desprins de realităţile mici şi mijlocii. Răul este deja aici. Nu trebuie imaginat.

„Cabinetul Ungureanu” este un perfect studiu de caz. Cum se perpetuează elita politică la capătul acesta al civilizaţiei? Recitiţi biografiile junilor. Totul este acolo. Da, este aşa cum ştiţi, sau poate mai rău: puterea se cumpără şi se moşteneşte.

Prin această demonstraţie a transferului de putere, sistemul ticăloşit a consemnat victoria deplină. Naivitatea e bună în dragoste, naivitatea e bună în poezie. În lumea reală, România este captivă într-o permanentă rotaţie (de nume, de generaţii) a aceluiaşi tip de elită, care nu se mai reprezintă decât pe sine. Oare? O întrebare: o fraudă care este tolerată de decenii încetează să mai fie o fraudă?

Dilema e aceeaşi: rămâi şi te îngropi sau pleci şi respiri? Există cale de mijloc? Există, dar nu duce nicăieri. Singurii câştigători reali sunt cei care au evadat deja şi cei care vor mai evada. Pe toţi ceilalţi îi aşteaptă compromisurile şi umilinţa până la capătul timpurilor. 

* Adevărul, 16.02.2012

Advertisements