Tags

, , ,

Margot Honecker va împlini marţi, în Chile, 85 de ani.

Aţi aflat, probabil, de interviul pe care fosta tovarăşă de muncă şi de viaţă a lui Erich Honecker l-a oferit recent lumii – nu este de găsit acolo nicio remuşcare.  Ar trebui să căutaţi şi să o vedeţi – cum arată acum – e toată o privire albastră palidă şi un zâmbet subţire, înfricoşător. Ar trebui să o priviţi – are liniştea aceea specifică tuturor mediocrilor care n-au fugit niciodată de mizeria propriului suflet – şi să o ascultaţi cum râde un râs mic, diform, grotesc.

Femeia aceasta s-a ocupat mai bine de 25 de ani de educaţia copiilor din Republica Democrată Germană. Principala îndatorire a elevului RDG-ist: bineînţeles, să raporteze orice deviaţie de la linia Partidului. Margot Honecker va împlini marţi, în Chile, 85 de ani şi va înceta din viaţă convinsă că dispariţia RDG este o tragedie a istoriei, o greşeală care va fi cândva reparată.

Nu ştim încă şi nu vom afla poate niciodată, cu exactitate, câţi au fost. Ce ştim:  între 192 şi 239 de persoane au fost ucise când încercau să treacă Zidul din Est în Vest.  „Nu aveau niciun motiv să urce Zidul, să plătească cu viaţa această stupiditate”, spune tovarăşa Honecker. Nicio remuşcare pentru niciunul din cele 21 de gloanţe care s-au găsit în trupul zidarului Peter Fechter pe 17 august 1962. Grănicerii l-au lăsat să moară şi l-au privit cum i se scurge tot sângele din trup. Câţi litri să fi fost? O problemă nerezolvată – istoria nu e matematică – în cât timp se scurg 4 litri de sânge lângă un zid; în cât timp răul se uită şi devine, deci, repetabil? Peter Fechter avea 18 ani. Este aceasta o vârstă potrivită pentru o asemenea moarte?

Margot Honecker va înceta din viaţă elogiind STASI, convinsă că economia RDG funcţiona, că blocul comunist nu a fost un lagăr şi, în general, că Mihail Gorbaciov a fost un idiot şi un trădător.

E uşor să disperi în libertate, există chiar o voluptate şi o industrie a acestei disperări. Sistemul acesta ridicat pe cadavrul comunismului, desfrâul radical al Zeului Ban, are milioane de zone detestabile – a crescut deplorabil, abuzând, ca orice idee fără recurs. Este de criticat şi este criticat, dar, din fericire, nu este cu desăvârşire pierdut. Zidul nu separa, cum s-a tot crezut, binele absolut de răul integral. Ar fi fost prea simplu să fie aşa, iar istoria nu e niciodată simplă.

Ce apără însă Margot Honecker, cu un fanatism neîmblânzit de timp, este o minciună îmbrăcată în taiorul elegant al virtuţii. Demonii, ultimul act: teribilă această capacitate de a trăi, iată, până la sfârşit într-o farsă fără nicio speranţă. Auzind-o pe Margot Honecker, atingi resemnarea – omul nou nu va renunţa niciodată la mască.

* Adevărul, 12.04.2012

Advertisements