Tags

, ,

Reportajul celor de la „International Business Times” despre „cel mai izolat om din lume” arată mult, dar reuşeşte, totuşi, să ocolească gheţarul unei mari întrebări legitime: „Şi dacă domnul Nagasaki are dreptate şi noi, toţi ceilalţi, greşim?”.

Jurnaliştii şi-au făcut datoria: l-au găsit pe niponul Masafumi Nagasaki care trăieşte singur, de mai mult de douăzeci de ani, pe insula Sotobonari, în largul oceanului, l-au filmat şi l-au convins să îşi spună povestea.

Am aflat că acest bărbat bronzat şi cu dantură relativă are 76 de ani, că a fost fotograf şi entertainer (!), că insula este locul pe care l-a ales pentru a muri (nu îşi imaginează că ar putea exista un loc mai bun unde să mori), că se îmbarcă o dată pe lună pe unul dintre vapoarele care trec pe lângă insulă, că merge în cel mai apropiat oraş să ia echivalentul a 120 de dolari americani pe care îi trimite fratele său, că din banii aceştia îşi cumpără apă şi mâncare, că ziua îi trece pregătind mâncarea, făcând curăţenie, spălând apoi găleţile, iar nopţile – ascunzându-se în cort de asaltul insectelor. La început, când se apropiau vapoare, mai lua pe el o haină să îşi acopere goliciunea. Între timp, s-a dezinhibat – despuiat a dat interviul şi părea extrem de amuzat de toate convenţiile moderne.

Au fost, desigur, şi evenimente teribile pe insulă. Câţi ani să fie de atunci? Uite că nici nu mai ştie! Era, parcă, al doilea an de când s-a stabilit aici – atunci a venit un taifun atât de puternic încât a distrus orice formă de vegetaţie. „N-am avut pic de umbră, a trebuit să stau numai în soare”, spune Nagasaki râzând râsul zgomotos al oamenilor liberi. Acesta nu este un haiku, aceasta e o viaţă: o insulă, un ocean, un om singur şi soarele. V-aţi dat deja seama că domnul Masafumi Nagasaki s-a refugiat fiindcă nu vrea să respecte legile societăţii. Respectă însă legile naturii, căci nu există libertate absolută. Laşitate sau înţelepciune sau câte puţin din fiecare? „Dacă nu te poţi pune cu natura, trebuie să i te supui”. Nimic mai mult, dar şi nimic mai puţin, şi apoi, la sfârşit, râde din nou. Domnul Nagasaki, aşa radical şi izolat, este, vedeţi bine, foarte fericit.

Acesta este Masafumi Nagasaki, dovada că în esenţă oamenii au fost la fel şi acum un secol, şi acum zece secole. Lumea nu se opreşte pentru un nebun? Bineînţeles că nu se opreşte lumea pentru un nebun – va continua explozia înfrunzirii în fiecare primăvară – dar din nou: domnul Nagasaki este acel nebun? Omul de pe insulă nu o spune, dar ne lasă să o înţelegem: nu îmi place încotro vă îndreptaţi, eu rămân să mor aici, e mai bine aşa. În felul său, domnul Nagasaki este ultimul mare contemporan care reuşeşte să facă din viaţa sa o operă de artă în care să încapă şi libertatea, şi fericirea, şi singurătatea. Când va muri [(va fi ucis, stupid şi fantastic, de un biet arici de mare (echinus melo) sau de o rudă mai îndepărtată şi mai agresivă de-a lui?], ziarele îi vor consacra poate, din nou, câteva rânduri.

Adevărul, 19.04.2012

Advertisements