Tags

, , , , , , , , ,

Pe cine reprezintă Crin Antonescu atunci când încearcă să spună câteva propoziţii în limba engleză? Pe Romică Ţociu?

Prestaţia jalnică a lui Crin Antonescu la întâlnirea cu delegaţia FMI nu este un fapt divers şi nu trebuie tratată ca un fapt divers. Un preşedinte, fie el şi interimar, ar trebui să fie reprezentativ. Pe cine reprezintă, aşadar, Crin Antonescu atunci când încearcă să spună câteva propoziţii în limba engleză? Pe Romică Ţociu? Pe comicii români? Pe cine? Da: pe cine reprezintă Crin Antonescu atunci când se face de râs cu atâta aplomb? Veţi spune că un preşedinte nu este obligat să cunoască limba engleză, însă vă voi contrazice. În anul 2012, în lumea la care totuşi sperăm, nu poţi să aspiri nici la un post de funcţionar cu răspundere medie fără să te descurci onorabil în engleză. Orice instituţie care se respectă îţi va cere un atestat TOEFL sau Cambridge. În partidele politice din România nu îţi trebuie, iată, nici măcar un bagaj minim de cunoştinţe, cât să nu te faci de toată jena la o întâlnire oficială. Dealul Cotrocenilor îl poate urca oricine. Crin Antonescu a apucat alte vremuri, a învăţat franceza la şcoală. O stăpâneşte. Foarte bine! Franceza este o limbă foarte frumoasă şi utilă, nobilă chiar, însă nu pot să înţeleg cum de în ultimii douăzeci şi trei de ani nu a găsit răgazul de a se familiariza măcar cu ABC-ul celui mai important mijloc de comunicare din lume. Ce l-a împiedicat? Ce muncă istovitoare l-a reţinut în a se pune la punct? Şi, în definitiv, ce îl recomandă pe Crin Antonescu? Ce a dus omul acesta la bun sfârşit? Revenim la întrebarea fundamentală: pe cine reprezintă? Răspunsul explică de ce suntem aici: Crin Antonescu a dovedit, până acum, că îi reprezintă pe acei fuduli fără studii care fac totul pentru a ieşi în evidenţă, imuni la ridicolul la care se expun, clasa celor mândri de ignoranţa lor. Crin Antonescu este produsul şcolii româneşti de partid. Chiar nu există niciun filtru în această lume! Ai nevoie de răbdare şi de tupeu, apoi vin poziţia şi venitul. Şi, abia aceasta este o dramă, Crin Antonescu chiar este urmaşul lui Traian Băsescu. Preşedintele ales vorbeşte, şi el, o engleză de port, ceea ce este la fel de jenant. Există mii, poate zeci de mii, de studenţi români bine educaţi, performeri în mediul academic internaţional. Cu siguranţă, Crin Antonescu, autoprezentat în 2009 drept marea speranţă a tinerilor, nu îi poate reprezenta decât într-un exerciţiu al imposturii desăvârşite. Iar dacă mai există vreo şansă pentru România, ea va veni de la aceşti tineri, nu de la sclavii demagogiei televizate, cei care au aderat fanatic la o mişcare care, ca în orice caz de propagandă, serveşte scopuri contrare celor clamate. Nu sunt, iată, deloc puţini cei care au trăit sub comunism şi nu au înţeles nimic! Este greu să fii pensionar astăzi în România, este aproape imposibil, dar şi cei care „au muncit o viaţă” poartă o parte din vină pentru ruinele din jur. „Au muncit o viaţă”, dar tot o viaţă au suportat minciuna şi au trăit într-o lume plină de falsuri. Prea puţini, prea rar, s-au ridicat împotriva nedreptăţii. Ei bine, era de preferat să o afli înainte de a ajunge la vârsta a treia: şi laşitatea se decontează. Şi nici măcar limbajul nu este problema principală, ci esenţa ideilor exprimate (cu greu, dar exprimate) de Crin Antonescu. Acesta este nivelul: ministrul de Finanţe este „mama şi tata lu’Economie”. Serios, atât se înţelege la cel mai înalt nivel în ţara aceasta de unde cei mai mulţi dintre cei cu coloană vertebrală deja au evadat. Şi acesta este nivelul oriunde te uiţi: şi în presă, şi în justiţie, şi în bolnavul sistem de sănătate.

În schimb, Victor Ponta, intelectualul, nu se clinteşte de la Palatul Victoria. Şi unde sunt tinerii români care au făcut pe bune doctorate, fie şi în ţara aceasta? De ce nu sunt în fiecare zi în faţa Guvernului? De ce nu îşi apără onorabilitatea studiilor? Şi-au sacrificat tinereţea pe altarul acesta. De ce tac? De ce, doctorilor, de ce?

E monden să porţi papion pe facebook, dar e şi atât de puţin şi de meschin! Şi ce îl împiedică pe Victor Ponta să îşi dea demisia şi să se închidă, pentru o vreme, în bibliotecă pentru un nou doctorat, impecabil, prin care să-şi merite titlul de glorie oferit cândva de Însuşi Adrian Năstase. Ce îl împiedică pe Victor Ponta să devină, măcar acum, „Micul Titulescu”? Sunt convins că poate.

Adevărul, 12.08.2012

Advertisements