Tags

, , , , , , , , , , ,

A trecut şi ultima zi (29) a lunii Elul, ultima lună a calendarului evreiesc.

A început deja anul 5773 şi nu poţi decât să constaţi resemnat dreptatea fără sfârşit a lui Steinbeck: „Fiecare epocă îşi zăpăceşte contemporanii”. Trimisul special al ziarul „The Telegraph” a încercat recent să stea de vorbă, omeneşte, despre vreme şi concedii de odihnă, cu Gregori Perelman, cel mai inteligent om din lume, cel care a anunţat că ştie să guverneze Universul, lăsând totuşi să se înţeleagă că nu merită, după care a refuzat un milion de dolari pentru performanţele sale în matematici şi s-a retras, înţelept, din orice societate. Nu a reuşit mare lucru trimisul special, dar am aflat măcar că acela care a învins „Conjectura lui Poincaré” nu mai joacă nici măcar tenis de masă (juca, desigur, singur), că nu ştie ce va face mai departe (contează?) şi ne-a anunţat trimisul că Gregori încă poartă toate semnele geniului torturat de imperfecţiunea omului concret. Dar nu e adevărat că nu există nimic mai greu decât să învingi „Conjectura lui Poincaré”. Problema evreiască: însuşi faptul teribil că n-a încetat să fie ridicată.

Sartre: problema există nu fiindcă există evrei, ci fiindcă există antisemiţi. Sábato mergea chiar mai departe: „Rădăcina ei nu trebuie căutată în forma nasului, ci în autentica nevoie de pogromuri pe care o simte omul”. 5773. Cum au rezistat evreii 5773 de ani? Evadând în universal, spun înţelepţii (Sartre şi Sábato sunt, aici, în sfârşit de acord), utilizând singurele două mijloace care nu au cunoscut frontiere: finanţele şi inteligenţa.

Sunt filosemit, nu pot fi altfel după Auschwitz. Sunt lucruri pe care nu poţi să le înţelegi decât la 60 de kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Am intrat şi eu pe poarta lagărului, turist, ştiind că voi ieşi viu, deşi mutilat, câteva ore mai târziu. Uite, aşa de simplu e, aşa arată geometria unui iad, îmi spun, dar răul e ameţitor, sunt slab şi caut un punct de sprijin. În ziua aceea, la Auschwitz, m-am sprijinit de Leopold Soha, muncitor la canalizarea oraşului Lvov, drept între popoare. Aţi văzut filmul „În întuneric”? Găsesc unele răspunsuri acolo, în canalizarea oraşului Lvov, în tunel, printre şobolani, acolo, la oamenii care se luptă să nu cadă graniţa înspre animal. Dumnezeu i-a ales sau nu i-a ales pe evrei, dar în tunelul fiecăruia dintre noi există un bine şi un rău între care suntem groaznic de liberi să alegem.

Problema evreiască are o ipoteză falsă: nu e despre evrei şi antisemiţi. Să ne mai gândim.

Adevărul, 20.09.2012

Advertisements