Tags

, , , , ,

Cristi (29 de ani) şi Mădălina (25 de ani) Prună s-au căsătorit în acelaşi timp cu Elena Băsescu şi alesul ei, Syda. Cine s-ar fi gândit că şi nunta lor va fi mediatizată? Uite că este! Citiţi şi vă bucuraţi!

Sâmbătă, 1 septembrie 2012, va rămâne, pe nedrept, în istorii ca data la care Traian Băsescu a devenit din nou socru mic. S-a măritat Eba lu’ tata, l-a luat pe Syda, dar asta deja ştiţi. Au mai fost, însă, nunţi în ţară, s-a mai rupt pe la opinci. Uite, de exemplu, tot atunci, la marginea oraşului Ploieşti, pe Strada Ştrandului, la numărul 61, s-a consumat nunta domnului Prună.
Când a încercat, chipurile, să se sinucidă Adrian Năstase, aş fi vrut să găsesc un sinucigaş adevărat, care chiar a comis-o atunci şi să îi scriu povestea. Nu am fost în stare, dar acum sunt gata de cronica nunţii despre care nu va mai scrie nimeni:  nunta domnului Prună. Exclusivitate!
A venit toamna, revin jupele lungi, dincolo de genunchi, arborii încep să îşi piardă frunzele, elevii îşi încheie temele şi pregătesc compunerea „Cum mi-am petrecut vacanţa de vară”, bătrânii sentimentali, dar şi tinerele fete în floare ascultă Nicu Alifantis şi îşi acoperă inimile cu ceva, şi în această melancolie care stă să izbucnească vin acasă emigranţii şi îşi pun pirostriile. Totul pe fugă, abia dacă au timp de o ciorbă de potroace cum se cuvine, căci trebuie să se întoarcă departe, să se înnobileze prin muncă sau măcar să câştige de-o supravieţuire. Aşa au ajuns şi mirii noştri, tocmai din Trento, Italia.

Ăştia!
Nunta domnului Prună, aşadar. L-am cunoscut pe Cristian în secolul trecut, într-o altă viaţă aproape, avem unele amintiri comune din oraşul monoindustrial Plopeni, pentru care suntem gata să ne luptăm în câteva războaie. Şi uită-te la Prună acum: poartă costum boieresc, cu vestă, şi îmi face cu ochiul când ciocnim paharele cu şampanie. Lângă el, mireasa, Mădălina străluceşte din tot zâmbetul. Niciodată nu a fost mai frumoasă, deşi astăzi orele au fost mai lungi ca niciodată. Sunt straturi de trăiri care se depun chiar acum în inima ei. Straşnică mireasă ţi-ai găsit, băi Prună!
Are cearcăne Cristi, cum să ai cearcăne la nunta ta? Uite că are, e obosit, s-a ocupat, a alergat, du-te după orchestră până la Slobozia, ceartă-te cu ăştia de la cârciumă, cum, băi, nene, să pui 6 lei cafeaua în meniu, ce fel de oameni sunt ăştia?, a stat prin stomatologi să rezolve ce avea de rezolvat, a venit întâi el, nici nu avea cu cine să exerseze valsul miresei, era să ajungă să exerseze chiar cu mine, că sunt de-o înălţime cu nevasta, noroc cu Adi, îl mai ştiu pe Adi?, cum naiba să nu îl ştiu?, că are o iubita balerină (balerină!) şi l-a învăţat câţiva paşi şi a învăţat-o şi el apoi pe Mădălina, bă, dar ce ghinion a avut Bogdan, prietenul nostru, aviatorul, i-au dat ăştia zbor chiar în noaptea asta, sună-l că te duce până la Roma în cabină, mă, îl suni nu că…, te duce, n-ai treabă! Ăştia, nemernicii!
Ni se întorc flăcăii cu mirese!
Să declarăm, însă, deschise lucrările acestei nunţi. Mă aşez în colţ, la masa burlacilor, urmează să întâlnesc prieteni din deceniile trecute. Caut să mă gândesc la ale mele (vreau să scriu coloana sonoră pentru o carte, cum fac alţii pentru filme, vise, tată, vise!), dar nu poţi să te mai gândeşti, nu poţi când orchestra iese din Dan Bittman („Dincolo de nori”) şi intră în Tina Turner („The Best”). Aţi ascultat vreodată „Simply the best, better than all the rest!” cântat cu patos românesc, frumos? Parcă vezi calul doamnei Tina alergând nebun printre mese. E minunat, vă spun, mi-nu-nat!

Îţi dai seama: nunţi ca ale domnului Prună au loc, chiar acum!, pe tot cuprinsul ţării noastre. Ni se întorc flăcăii cu mirese!, o să înceapă să se tragă mustul, se dă drumul la pastramă şi va fi bine. Nunţi ca ale domnului Prună fac posibile câteva miracole: se revăd oameni care nu s-au mai văzut de pe vremea pedesereului (PDSR), dinainte de Revoluţia Portocalie!, fetele se vor complimenta, vai ce drăguţă eşti!, ba tu!, ba tu!, băieţii se vor insulta cordial, îşi vor spune că au chelit şi că umblă cu butelia pe sub cămăşi. Aşa e: avem înspre treizeci de ani, încolo, suntem graşi şi trecuţi, ne vom reaminti, deci, alte toamne, ne vom întoarce spre cele mai ascunse părţi din sufletele noastre, cele care sunt şi cele mai bune.
Despre asta e vorba la nunţi ca aceasta: se întâlnesc regretele celor care au plecat cu regretele celor care n-au plecat, dar şi dansează între ele diverse fericiri. E un spectacol colosal, de îţi vine să chemi televiziunile sau măcar să intri într-o stare de breaking-news şi să urli: „Atenţie, viaţă adevărată!”. Dizeuzul încheie fabulos, cu un „Oh, you’re the best!”, de se simte un crescendo erotic în întreg restaurantul.
Înainte şi după Cobain
Nu are rost să vă mai spun că s-a dansat îndrăcit până în zori, când nu era nimeni pe străzile Ploieştiului – doar câţiva maidanezi republicani care încercau fără şanse să îşi muşte cozile. Îndrăcit s-a dansat, mai ales că naşul, Andrei (o minte sclipitoare, despre care se povesteşte că a fost cel mai deştept copil din istoria singurei şcoli generale din oraşul monoindustrial, şi probabil că aşa şi este), a rămas rocker de modă veche care împarte, cum e şi firesc, lumea înainte şi după Cobain.

Naşul, pungaşul!, a plătit şi pentru nişte cadâne cum nu găseşti nici pe malul Bosforului, au făcut fetele un şâkâdâm, că dacă era o mireasă mai puţin înţeleaptă decât Mădălina nu-şi mai lua nicio zi bună, nici de la tată, nici de la mumă, şi se alegea praful de toată nunta! Şi tot în zori, apropo de Eba şi Syda, s-a auzit cu insistenţă româneasca întrebare „Câte cuburi de gheaţă o avea acum Chioru’ (n.r. – preşedintele legitim ales al românilor, Traian Băsescu) în pahar?”, dar, la drept vorbind, nimeni nu s-a obosit să caute un răspuns.

“Eu speranţe nu am, dar mai am vise, şi cu sănătate şi putere de muncă le voi împlini pe toate.” Cristian Prună mirele
“Vreau să avem copii şi să fim fericiţi toată viaţa, ca acum.” Mădălina Prună mireasa

 

123 de invitaţi au fost la nunta domnului Prună.

De la Dona la Prună, cu dragoste
Pe Mădălina o chema Dona. Dona Mădălina, ce nume frumos! Are 25 de ani, este din Giurgiu şi a absolvit Facultatea de Fizică la Universitatea din Bucureşti. Te uiţi la ea cum dansează, pluteşte întotdeauna la centimetri buni de sol, în braţele domnului Prună (bărbat bine, la 1,90, aşa). Ai mai fost pe la nunţi, dar niciodată nu ai văzut atâta fericire la o singură pereche. De unde atâta fericire la ei? Dacă îl întrebi pe Cristi, o să îţi spună că a început în Grădina Botanică, dacă o întrebi pe Mădălina, o să îţi spună că l-a văzut prima dată în Parcul Eroilor (era atât de înalt!). Oricum, a fost dragoste la prima vedere, cine ar fi crezut? 8 aprilie 2007, prima duminică după Paşti, în Grădina Botanică din Bucureşti, deci.
Acum ar fi frumos să vă spun că Dona Mădălina s-a oprit fermecată în faţa unei begonii (begonie cerata din familia Begoniaceae Begonia semperflorens), dar adevărul e că nu se mai ştie între ce minuni ale botanicii l-a ales pe Cristi. Voi înţelegeţi ce scriu eu aici?, nu tu narcis (Narcissus cyclamineus), nu tu floare de iris (Iris lazica), nu tu o cală (Zantedeschia aethiopiea), nu, domnişoara Dona s-a îndrăgostit de Prună (Prunus domestica)! Acum, mi-ar plăcea să vă scriu că primele cuvinte ale lui către ea au fost „Vedeţi, domnişoară, vine primăvara”, dar nu se mai ştiu nici primele cuvinte.
Mai jucaţi la loz în plic?
Ce se ştie însă: Prună, şăgalnicul, a invitat-o pe Mădălina Dona să se plimbe împreună prin toate ţările Europei (era desenat pe ciment un cerc unde erau scrise toate ţările din Europa, şi ei s-au plimbat prin ele, ca la şotron).
Apoi, în primul lui sms, i-a scris aşa: „what’s up doc?”, şi, fiindcă este şi poet (în adolescenţă era să fim cotextieri pentru o formaţie hip-hop de tineret), Cristian i-a scris poezii. Dar nu ştiaţi că Prună este şi motociclist? Este! A căzut cu motorul Prună al nostru de a stat două săptămâni la pat, şi cine a avut grijă de el? Mădălina!
Băiatul bun la toate
Altă dată a plecat cu băieţii în Italia de nu a ştiut fata nimic de el alte două săptămâni, iar când a venit acasă, ca Tudor Chirilă în „Vara asta”, ţinea în mână o bere, dar şi o pereche de papuci. „Mă primeşti, te rog mult, mă primeşti? N-am făcut nimic acolo.” Bineînţeles că l-a primit.
Cristi şi Mădălina nu s-au certat niciodată. Cu o seară înainte să o ceară în căsătorie i-a făcut cadou un loz în plic! Lozuri în plic? Cine mai dă aşa ceva? Lozul a fost câştigător. 
De când a venit în Bucureşti să studieze la Facultatea de Construcţii, Cristi a lucrat ca distribuitor de mâncare chinezească de la Wu Xing (v-aţi făcut veacul pe bulevardul Dimitrie Pompeiu în anii creşterii economice?, ei bine, asta era zona lui, el, Prună, v-a adus  să mâncaţi!), a mai fost şi argat la o familie de îmbogăţiţi ai tranziţiei, în cartierul Tei. Cristi e tot o inimă, genul de băiat bun la toate, că dacă ai fi rege şi ai avea o fată i-ai da-o de nevastă cu jumătate din împărăţie cu tot!
Toată lumea îl iubeşte (la nuntă a venit un grup amplu, o masă întreagă, direct de la o înmormântare, toţi în negru, cu privirile cernite, dar au venit, din dragoste de Prună).
Epilog
Mădălina Dona se va numi de acum înainte, până când moartea îi va despărţi, Mădălina Prună. Vă daţi seama ce fel de dragoste e la mijloc! Dar să vă mai spun una: pe 5 iunie 2011, Cristi i-a dăruit inelul de logodnă. Era ziua ei de naştere. Împlinea 24 de ani. Dar nu a fost aşa de simplu nici cu inelul acesta de logodnă, căci erau împreună într-un centru comercial, iar ea – scai, după el! Şi atunci a rugat-o Cristi să îi ofere puţină intimitate, nu mai bine se duce ea să îşi cumpere ceva frumos? Aşa au ajuns aici, chiar înainte de „Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.
Iar acum, te rog, Mădălina, să te duci cu încetul către Cristian să îi scoţi verigheta de pe deget şi să citeşti ce scrie acolo. Da, meşterul ţi-a greşit numele (a scris „Mălina”), iar Cristi nu ţi-a zis din prea multă dragoste, ca să nu te supere. O să o rezolve el şi pe asta, cum a făcut cu toate, stai liniştită, te iubeşte. Nu există nicio Mălina!
Declaraţie
Se cunosc bine soţii aceştia. El ştie, de pildă, că băutura ei preferată e ţuica de prune (ar trebui să punem aici un smiley, ca pe messenger, dar nu punem, că nu avem voie). La nuntă, el a fost nevoit, conform tradiţiei, să îi facă o declaraţie pornind de la nişte cuvinte (cam inginereşti). I-a scris aşa: „De la o piuliţă şi nişte faruri am ajuns la motorul vieţii mele, cu joc de pedale şi nişte vaselină sper că vom da foc la injectoare şi vom avea împreună o roată de rezervă. Te iubesc!”.

Adevărul, 13.09.2012

Advertisements