Tags

, ,

Acest text nu este un pamflet şi nu trebuie tratat ca atare.

Îl cunoaşteţi pe patron: el nu trebuie să fie cineva anume, fiindcă e câte puţin din atâţia. Patronul acesta despre care vorbim noi acum îşi bate joc de toţi antreprenorii care au riscat, care au avut iniţiativă, care au dat înapoi comunităţii, de toţi cei care au construit, imperfect, capitalismul adevărat. Patronul acesta, deci, e o jigodie. Vă mărturisesc: am început să scriu acest articol la un restaurant din nordul Bucureştiului, pe un şerveţel, în timp ce la masa alăturată un grup de cărăuşi de servietă încercau să înveţe un grup de investitori italieni să pronunţe corect cuvântul „ţeapă”. E greu să spui litera „ţ” şi litera „ă”, dar, după cum rânjeau, investitorii înţelegeau conceptul.

Patroane! Ai fost securist sau măcar copil, fie şi nelegitim, de securist? Ai lucrat în „comerţul exterior”? Ai „privatizat”? Ai devalizat? Ai furat o fabrică, fie ea şi de hârtie igienică? Te-ai „descurcat”? Ai făcut şi tu „ca toată lumea” (aţi observat, sper, că escrocii mereu cred că „toată lumea” e ca ei)? Ai furat din contracte cu statul ca să faci guşă şi amantă? Ţi-ai cumpărat până şi diplomele cât să ascunzi ceea ce eşti: un incult, un semidoct, un alfabetizat în grabă, un deturnat de la destinul firesc de şuţ de portofele la periferie? Nu contează: nu o să te întrebe nimeni tabla înmulţirii; e de ajuns, fireşte, tabla împărţirii.

Au trecut anii, lumea e proastă şi nu ştie, nu vede, nu înţelege? Eşti de-acum onorabil? Ai pantofi lucioşi, cu ciucuraş? Creezi locuri de muncă? Nu-mi spune: eşti generos, oferi şi burse! Îţi place să ţi se spună „Maestrul” sau „Vizionarul” sau „Nababul” sau „Comandante”? Eşti într-o lojă de la ţară şi, gata!, te tragi din Voltaire, doar fiindcă nu aplauzi? Întreţii o relaţie financiară până şi cu Divinitatea? Popii ăştia cu iadul lor, cu balivernele lor!, dar trebuie să le dai, că ai o imagine, nu? Eşti un nobil, un aristocrat, ce mama dracului!

Ţii pe aproape sclavii cu pretenţii de lideri care îţi gâdilă frenetic şi senzual colonul? Îţi place să îi umileşti pe micuţi, nu? Să îţi ducă şi perverşii ăştia oala de noapte cum şi tu ai dus oala de noapte a atâtor lepre înaintea ta, lasă, să înveţe… Respiri greu, ştiu. Colesterolul rău, asta te supără. Patroane, patroane… Îţi e frică de puşcărie, ştii că acolo e locul tău, la puşcărie, dar plăteşti oricât numai să nu. Plăteşte, patroane, plăteşte, justiţia de pe pământul acesta poate fi cumpărată. Şi corporaţiile astea nenorocite, care vin şi cumpără totul şi dau mai mult şi…

Îţi e scârbă, ştiu, şi de atâta lipsă de recunoştinţă. Tu, care încă de la ’90 ai făcut capitalismul aici, în lumea a treia, tu, care ai dat de mâncare la toţi amărâţii ăştia, la toţi viermii ăştia care nu îţi sărută umbrele paşilor! Tu, care ai lăsat de la tine şi ai încălcat legea numărul 1 a afacerilor: ai ajuns să le faci până şi cu banii tăi! Of, ce naiv ai fost, ce prost în omenia ta!

Tu, care i-ai făcut primari şi consilieri şi prefecţi şi preşedinţi pe atâţia nenorociţi, tu, care ştii cât jeg şi cât gol e şi în ei. Tu, care ai şi tu morala ta, legea ta. Se strică lumea: banii nu mai stau în pixul tău. Ai obosit, patroane, iar tineretul e obraznic, nu-i aşa? Nu mai ştie să respecte un şmen făcut ca la carte, un parandărăt de şcoală veche. Nu te enerva, te rog, nu mai vorbi aşa! Ce faci, patroane, te pişi pe Codul Muncii? Linişteşte-te, nu te mai agita, doar nu vrei să crăpi şi să rămână toate sufletele pe care le-ai cumpărat fără tine? De unde îşi vor mai lua sărmanii sclavi lumina? Pe cine vor mai dispreţui tacit? Sau: pe cine îşi vor mai exersa acrobaţia dublului-limbaj? Iartă-i, patroane, iartă-i, căci tu eşti cel mai viteaz şi mai drept dintre draci.

Adevărul, 15.11.2012

Advertisements